Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Biserica Stupărei – Mihăești – Vâlcea

de admin | Ianuarie 12, 2017

Puiu Răducan

 

Am vizitat peste 70 de mănăstiri. Am intrat în foarte multe biserici unde slujitorii Domnului, să fim sinceri – de zecide ani nu au făcut nimic, nu au ridicat un deget cum se spune, iar locașurile de cult pe care le păstoresc merg în paragină.
De câte ori fac vreun drum mai lung prin țară sau în străinătate, când ajung acasă, merg la mănăstirea Cozia să-i mulțumesc Domnului. Pe lângă rugăciunile mele, mai zic: Mulțumesc Doamne, că m-ai adus acasă!
Iată că azi, 10 01 2017 și chiar pe 1 ianuarie, nevenind decât…., din anul trecut, am mers să mulțumesc Domnului la biserica din satul Stupărei, com. Mihăești, jud. Vâlcea.
Cunosc preotul care slujește aici, aș zice chiar…suntem prieteni. N-am „prins” slujba de la început, dar intrând în biserică, am fost uimit de faptul că toți enoriașii știau pe de rost rugăciunile, chiar Crezul…
Fie că erau în genunchi, fie în picioare, în fața Altarului, toți oamenii erau un cor bine structurat care interpretau „profesionist” o partitură prețioasă, în fața unui public numeros, pretențios.
De data aceasta, „publicul” era… chiar Dumnezeu.
Aici, la biserica de la Stupărei, într-o casă donată de familia Andreică, învățători ai satului, părintele paroh Lăcraru a amenajat actuala biserică unde se țin slujbele. Ca să reușească cele făcute aici, părintele îmi spune că… „e de spovedit…”
În curtea acestei biserici s-a construit o altă biserică mare și frumoasă, la care urmează pictura și catapeteasma pentru a fi … gata. S-a mai construit un centru social – un prăznicar unde enoriașii vin pentru diferite evenimente – o sală de mese de peste 300 locuri, bucătărie cu o plită mare pentru pomeni, pomeniri…, totul în niște condiții igienice moderne, asemănătoare meselor de la restaurante.
Construcția este din zid și cu etaj. În acest spațiu, la etaj, părintele dorește înființarea unei biblioteci. Deja donație de carte este, dar se mai așteaptă. Enoriașii au făcut donații de aparatură, calculatoare, laptopuri, o stație de amplificare. Deja s-a stabilit cu cadrele de învățământ ca după orele de curs copii, învățătorii și profesorii să poată folosi biblioteca, mai ales că în satul Stupărei nu există o alta.
Biserica a donat grădiniței , (fosta școală), un calculator pentru inițierea copiilor în tainele mânuirii acestor aparate moderne și necesare. Există o strânsă legătură între biserică și grădiniță.
Lângă sala de lectură a bibliotecii se mai află o cancelarie – un birou parohial.
Lângă bucătărie este o sală de ședințe a consiliului parohial.
Părintele Lăcraru, fiu al satului, a mai slujit timp de 15 ani în satul Ciorăști, com. Șirineasa, unde , de asemenea a făcut nenumărate lucruri bune pentru casa Domnului.
Aici, la Stupărei, s-a apropiat de oameni determinându-i să-și aducă morții din cele trei parohii ale com. Mihăești de care aparține satul – de la o distanță de peste 5 km. Atât mergeau sătenii să-și pomenească morții.
Până la apariția acestui locaș de cult, biserica de la Stupărei, localnicii mergeau în număr foarte mic la slujbă în celelalte parohii. Câțiva erau duși cu mașina de domnul profesor Trandafir.
Pământul pe care se află cimitirul, a fost cumpărat de părintele Lăcraru, vânzându-și o bucată de pământ de lângă casă, tot de la familia Andreică. Foștii proprietari, donatori ai acestei case transformate în biserică, unde se slujește acum, au cumpărat obiectele de cult necesare bisericii.
În momentul de față este în lucru un „Altar de vară” de pe modelul complexului monahal Bârsana – mănăstirea Bârsana – Maramureș. Toate acestea sunt făcute din inițiativa și sub supravegherea părintelui Mihail Lăcraru.
În curte, lângă clopotniță este și un monument al eroilor.
Cimitirul este bine îngrijit, parcelat, cu alei printre morminte. Aici vin la slujbe oameni din Rm. Vâlcea, ba, plăcându-le starea și situația acestui sfânt locaș de cult și-au cumpărat locuri de veci .
Un lucru foarte interesant, deși a avut toate proiectele necesare, deci cu acte-n regulă pentru construcții, părintele Lăcraru nu s-a folosit de firme de construcții, ci lucrările au fost supravegheate și executate de domnia sa ajutat de enoriași pricepuți.
Mirat de cele văzute și … „pățite” azi, într-o perioadă ciudată prin care trecem, pe care o trăim, când ne mirăm de ceva … normal, am evitat să-l felicit pe părintele Lăcraru pentru cele bune, cele normale pe care le face.
O altă surpriză am avut azi, la această biserică! Aici, cântăreț, era cu ceva timp în urma un om în vârstă, Catrina Calistrat (s-a născut în ziua sfântului Calistrat) care a muncit la viața lui într-un cu totul alt domeniu, cel al energiei electrice, participând și la electrificarea satelor din județ. Nu ne întâlnisem de mult. Văzându-l la strană … mi-am reglat respirația. Prin ceea ce făcea, dădea dovadă de profesionalism autentic al actualului domenui, eu știindu-l că a lucrat în domeniul energiei electrice. Acest domeniu este cel mai important al Economiei Naționale Românești (nimic nu se face fără curent electric, nu ?), are reguli stricte.
Dacă în alte domenii cu voie sau fără, regulile se încalcă, în „Împărăția curentului electric” regulile sunt clare, nu se permite încălcarea lor. Nu te iartă ! Om bătrân, respectat de toată lumea, pe care-l cunoșteam de peste 40 de ani cânta la strană la toate slujbele. Pe vremuri, acesta a început un seminar teologic ,dar neputând fi întreținut de părinți, a abandonat școala după aprox trei ani și s-a înscris la o școală de stat, în domeniul energiei electrice.
A învățat o meserie pe care a practicat-o cu sființenie peste 30 de ani. La întreprinderea la care a lucrat a fost un om„ bun la toate”, după cum spun colegii. De fapt el a electrificat și biserica actuală cu toate acareturile ei, spune părintele Lăcraru. Iată și dilema mea : Om bun la toate în slujba curentului electric, slujește acum pe regulile Domnului.
Am mers des la această biserică să mă rog Domnului cu rugăciunile mele:
-Iartă-mă Doamne, pentru ce am greșit!
-Mulțumesc Doamne, pentru ce mi-ai dat!
-Ajută-mă Doamne să mă-ndrept!
-Miluiește-mă Doamne pe mine păcătosul!
Veneam să-mi văd și bătrânul prieten.
Azi, pe acel om nu l-am mai zărit „la locul lui” în… biserică. Întrebând în șoaptă unde este prietenul meu, mi s-a răspuns cu durere că a fost dus la un azil…
Niște lacrimi rebele au dat fuga pe obraji în jos, dar și eu lea-m lăsat să-și facă de cap.
Biserica, locul unde nu poți intra cu răutatea de pe tine, rămâne spațiul unde comunici cu Dumnzeu.
Am mers deci, la început de an să mulțumesc Domnului pentru ce mi-a dat, să mă rog pentru tot și toate ca anul acesta să ne fie un an mai bun.
Haidem să trecem mai des pe la biserică!
Tot ceea ce s-a construit se face și se slujește la biserica satului Stupărei este meritul părintelui paroh Lăcraru !
Enoriașii sunt tot una cu părintele paroh întra-le Domnului.
„Dar mai poftiți de vizitați” spunea-ntr-una din poeziile sale prietenul Felix Sima, om al Măgurii Mihăeștiului care face eforturi să apară cel de-al doilea volum cu bisericile comunei Mihăești, comuna sa natală.
Felicitări, prieten drag!
Mie nu-mi mai rămâne decât sa mă mir de cele văzute în satul Stupărei și să dau fuga să semnez.

Topice: Descrieri | Comments Off on Biserica Stupărei – Mihăești – Vâlcea

Comentarii închise.