Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

O viață jertfită patriei – Ecaterina Teodoroiu

de Constantin Dobrescu | Aprilie 26, 2017

În Cartea de Aur a poporului nostru, căzuți în lupta pentru emancipare națională şi socială, se află înscris şi numele Ecaterinei Teodoroiu, pe adevăratul ei nume Cătălina Vasile Toderiu, născută la 14 ianuarie 1894 (conform actului de naştere nr. 2/1894, ce se află în arhiva Muzeului Județean Gorj), în comuna Vădeni – Târgu-Jiu.

Încă din întâiele zile ale primului război mondial, Cătălina s-a oferit să ajute la îngrijirea răniților, fiind înscrisă în cohort de cercetaşi “Domnul Tudor”. La 14 octombrie 1916, Ecaterina Teodoroiu a participat la memorabilele lupte de la Podul Jiului. Acum şi mai târziu, ea dovedeşte bărbăție şi curaj în încrâncenările cu duşmanul, cee ace determină pe generalul Dragalina s-o numească, în timpul unei inspecții prin defileul Jiului, “… o adevărată eroină”.

La 22 august 1917, după numeroase lupte la care a participat cu Regimentul 18 Gorj sau cu 43/59, Ecaterina Teodoroiu cade pe câmpul de luptă “în clipa când se descoperă spre a-şi determina ostaşii cu vorbele: Înainte, băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!”, după cum consemnează un ordin de zi dat de comandantul Regimentului 43/59 Infanterie Lupeni, Constantin Pomponiu.

Vestea morții eroinei s-a răspândit repede printre soldați, care spuneau cu durere: “A murit duduia sublocotenent!” La 23 august 1917, în locul denumit “Poiene”, soldații din plutonul său i-au săpat mormântul, într-un décor care aminteşte de balada “Miorița”.

La 17 iulie 1921 s-a hotărât ridicarea la Târgu-Jiu a unui “monument stolnic”, care să facă parte integrală din grupul statuar “Victoria de la Jiu”. Tot acum s-a decis repararea şi întreținerea permanent a casei din Vădeni – Gorj, unde s-a născut Ecaterina Teodoroiu.

S-a hotărât ca în cadrul sărbătoririi centenarului Tudor Vladimirescu, la 9 iunie 1921, să fie aduse la Târgu-Jiu şi reînhumate rămăşițele pământeşti ale celei ce a fost “eroina neamului”.  Toate acestea erau modeste semne de recunoştință față de sacrificiul suprem al tinerei Cătălina.

Generalul Berthelot a trimis comitetului de ințiativă o scrisoare în calitate de guvernator military la Metz şi Strasbourg în care aprecia frumoasa şi lăudabila intenție arătând: “Ca şi surorile sale romance, Ecaterina Teodoroiu ar fi putut să se consacre răniților, (…) însuflețită de dragoste pentru patria cotropită, dar s-a gândit să dea mai mult, ea a vrut să împartă cu bravii soldați ai țării sale natale primejdia luptei”.

Marele prieten al României evidenția că “eroina de la Jiu” a dat astfel “o frumoasă lecție de morală şi de aceea exemplul ei trebuie dat copiilor şi soldaților”. El avea să conchidă: “Găsesc înălțătoare ideea de a comemora printr-un monument înaltele fapte ale Ecaterinei Teodoroiu (…) Va fi de partea celor vii o dovadă de recunoştință şi de admirație; dar va fi, de asemenea, cel mai frumos exemplu de virtuți ale neamului pentru generațiile care vor veni”.

Cu ocazia sărbătoririi unui veac de la mişcare pentru emanciparea social şi națională, condusă de Tudor Vladimirescu, în vara anului 1921, rămăşițele pământeşti ale Eroinei de la Jiu au fost aduse de la Mărăşeşti, în oraqşul Târgu-Jiu, pe pământul Gorjului, pentru a fi reînhumate în rotunda din fața primăriei.

Trenul care transporta rămăşițele pământeşti a celei pe care ziarele o numeau Jeanne d’Arc a românilor a oprit şi în gara Ploieşti la 13 iunie 1921.

Pe peron se aflau autoritățile civile şi militare, membrii societății “Apărătorii Patriei”, numeroşi ploieşteni şi elevi. După un scurt serviciu religios, Barbu Georgescu, vicepreşedinte al comisiei interimare Ploieşti, generalul Popescu, comandantul corpului de armată sub care a luptat eroina, prof. D. Munteanu-Râmnic, în cuvântări pline de emoție au relevant faptele de arme ale Ecaterinei Teodoroiu. Tuturor le va răspunde primarul oraşului Târgu-Jiu.

Aici, după cum precizează scrisoarea preşedintelui Comisiei interimare din 24 mai 1921, adresată arhitectului A. Păunescu, “… urmează să se facă planul acestui cavou, astfel ca până la 8 iunie 1921 să fie făcută gata groapa dublu betonată, spre a nu putea intra apa înăuntru. Veți avea în vedere că deasupra acestui cavou se va aşeza monumentul Eroilor Neamului”.

La 9 iunie 1921, osemintele Ecaterinei Teodoroiu au fost puse într-un sicriu turnat din oțelul tunurilor capturate de la inamic şi apoi coborâte în cavoul aflat în fața palatului municipal. Lucrările pentru construcția acestui cavou au costat suma de 11000 lei, aprobată şi suportată de municipalitatea acelor timpuri. Oraşul era pavoazat sărbătoreşte; pentru împodobirea clădirilor în cinstea celor două evenimente au fost aduse nouă care cu cetină de brad.

Corespondența purtată de municipalitatea timpului cu serviciul ethnic communal arată că se preconize aşezarea monumentului închinat Eroilor Neamului deasupra cavoului Ecaterinei Teodoroiu. Acest deziderat se va realiza în toamna anului 1935, când se va ridica monumentul. Ideea ridicării unui monument este primită favorabil, deoarece se considera că un monument al Eroinei Gorjului, Ecaterina Teodoroiu, constituie o podoabă de artă pentru oraşul Târgu-Jiu şi o pildă pentru generațiile viitoare, de felul cum înaintaşii lor au ştiut să-şi venereze eroii.

Impunătorul sarcofag, care apare astăzi asemenea unui sanctuary, este opera sculptoriței Milița Petraşcu şi a fost executat, se pare, după planurile elaborate de arhitectul bucureştean August Schmieden. Monumentul are patru fețe laterale, cu basoreliefuri ce înfățişează aspect din viața eroinei: un tablou bucolic, spre sud, care reprezintă mediul copilăriei în satul natal; pe latura nordică, în medallion, Cătălina e salutată de cercetaşii din rândurile cărora a făcut parte ca elevă la cursul secundar; pe latura vestică, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu conduce plutonul la atac, iar pe cea estică este dusă la locul de odihnă, de tovarăşii ei de arme.

În cele patru colțuri, veghează în picioare câte o țărancă în costum național, ținând în mâini câte o cunună de lauri, pe deplin meritată de Cătălina Gorjului, care şi-a închinat viața idealurilor scumpe de libertate națională.

 

Bibliografie:

Florian Țucă, In memoriam, Ed. Militară, Bucureşti, 1971;

Arhivele Statului Gorj, fond Primăria Târgu-Jiu, dosar 13/1921, dosar 83/1935; registrul de stare civilă 1893 – 1894;

Constantin Dobrescu (în colaborare), Viața cotidiană ploieşteană în documente de presă, Ploieşti, 2009, Editura Elapis.

 

Topice: Studii | Comments Off on O viață jertfită patriei – Ecaterina Teodoroiu

Comentarii închise.