Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Ion Gherasim Gorjanu

de Constantin Dobrescu | Mai 4, 2017

Deschizător de drum în cultura şi astronomia românească pentru prima jumătate a secolului al XIX-lea şi patriot cu largi vederi înaintate, Ion Gherasim Gorjanu de la a cărui naştere sărbătorim anul acesta 216 ani, s-a născut în județul Gorj, comuna Bengeşti, la 31 iulie 1800.

De mic copil cunoaşte greutățile şi lipsurile, iar cu ocazia unor incursiuni ale pasvangiilor turci peste Dunăre, în Oltenia, este luat rob împreună cu familia sa. La Constantinopol, în anii robiei reuşeşte să învețe limba turcă, gracă, araba şi franceză şi totodată să se inițieze în tainele astronomiei. Reuşind să scape din robie cu ajutorul lui Riga, vestitul cojocar al lui Caragea Vodă (1812 – 1818), care văzând dorința de învățătură a micului oltean, îl înscrie la şcoala bisericii Stavropoleos şi după aceea la Colegiul Național “Sf. Sava”, pe care îl termină în 1825, având privilegiul de a audia cursurile lui Ion Eliade Rădulescu.

În toamna anului 1831, Eforia Şcolilor Naționale, pentru a pune în practică prevederile Regulamentului Organic, care stipula: “ca în fieştecare oraş de căpetenie din județ să se organizeze şcoala obştească națională cu învățături predate în limba română”, solicită Şcolii Centrale de la “Sf. Sava” să recomande câțiva dintre elevii cei mai buni pentru a fi pregătiți pentru meseria de dascăli la şcolile din județele țării. Fiind prețuit şi sfătuit de profesorii săi, Gherasim Gorjanu intră la Şcoala de Candidați de la “Sf. Sava” şi în urma “legiuitului examen” şi pe temeiul unui raport al lui Petrache Poenaru (tot gorjan), directorul Şcolilor Naționale, Eforia Şcoalelor numeşte pe Gherasim Gorjanu ca profesor la o şcoală obştească națională din capitala fostului județ SAAC – Văleni de Munte – unde va fi primit în 1832 “cu mare bucurie şi urări pătrunzătoare” de către localnici.

Lui Gorjanu îi revine meritul de a fi întemeietorul de fapt al primei şcoli publice la Vălenii de Munte, după ce întâmpinase multe greutăți din partea autorităților cât şi din partea dascălilor greci de la şcolile particulare din oraş, care nu vedeau cu ochi buni noua instituție modern bazată pe metode pedagogice avansate de nuanță engleză. În județul nostru Gorjanu va trăi şi va munci cu excepția celor cinci ani (1837 – 1842), când va fi transferat la Călăraşi. Pe meleagurile prahovene, acest urmaş al pandurilor gorjeni (tatăl său, Radu Gorjanu, fusese căpitan de panduri), s-a dedicate trup şi suflet activității didactice, de ditor, cercetării în domeniul astronomiei şi activității politice în slujba idealurilor generației de la 1848, deoarece era “iubitor de folosul neamului său”. Acest dascăl înzestrat atât cu învățătura limbii noastre celei pământeşti, cât şi cu ştiința altor limbi străine, va traduce lucrări din literature universal, în special din literature persană, din clasicii greci şi latini. Cea mai importantă lucrare tradusă de Gorjanu este “Halima” sau povestiri mitologhiceşti arăbeşti în patru volume, între anii 1835 – 1838. Sentimentele patriotice ale autorului au dat lucrării o dedicație cât se poate de semnificativă: “Să fiți sănăttoşi şi români adevărați!”

Lipsa de bani face ca Gherasim Gorjanu să nu poată tipări o serie de lucrări pe care le tradusese. Printre altele, amintim în special “Dicționarul franțuzo-român” urmat de 2794 Zileri. Alături de Grigore Pleşoianu, Gherasim Gorjanu este unul dintre primii autori de manual didactice pentru studiul limbii franceze. Astfel, în 1832 Gorjanul scoate un abecedary cunoscut sub numele “Dascăl pentru limba franțuzească” adică “carte cu astfel de înlesniri încât va putea fiecare a citi şi învăța singur”. Dar Gorjanul are în vedere şi lumea satelor spre o viață mai bună şi mai demnă. Astfel, prin lucrările sale, Gherasim Gorjanu se face cunoscut în literatura didactică şi populară.

Ca astronom, Ion Gherasim s-a afirmat ca un specialist în întocmirea calendarelor pentru uz autohton cât şi a celor orientale. Primele sale calendare datează din 1825. Calendarul întocmit în 1830 pentru o perioadă de 20 de ani, era ornat cu vulturul românesc şi avea “istorii întrânsul ale răsboaelor Domnilor români”, iar cel din 1856 tipărea şi “Privilegiurile antice ale Țării Româneşti” precum şi două hatişerifuri ale Porții otomane (Sublimei Porți … din 1671. Se poate observa patriotismul lui I. Gherasim cât şi faptul că aceste calendare erau folosite şi ca scop propagandistic, în slujba luptei unioniştilor pentru pregătirea ideologică a maselor populare, pentru unirea principatelor dunărene.

Ca cercetător pasionat în domeniul astronomiei I. Gherasim a redactat şi un alendar etern”, cum numai faimosul astronom Joseph Jean Littrow mai încercase.

Ca o recunoaştere a meritelor sale, în 1842 i se încredințează conducerea şcolii domneşti din Ploieşti, care era totodată şi şcoala normal pentru candidații şi învățătorii din județul Prahova.

Pentru activitatea sa neobosită pe tărâmul învățământului, I. Gherasim Gorjanu a fost cinstit cu rangul de “pitar” (mic rang boeresc). În august 1846, când domnitorul Gh. Bibescu, în trecere prin Ploieşti, îi vizitează şcoala, are numai cuvinte de laudă pentru activitatea depusă de acest dascăl inimos.

Dar Gorjanu s-a bucurat de elogii şi din partea străinilor, cum este cazul consulului englez E. Blutte.

Izbucnirea revoluției din 1848 are un amplu ecou în conştiința acestui profesor patriot, format la şcala lui Gh. Lazăr şi I. H. Rădulescu. Numit comisar cu propaganda pentru plasa Filipeşti, se pare în urma contactului cu N. Bălcescu, Gorjanu va aplica cum se cuvine propaganda ideologică, care era o redutabilă armă pusă în slujba luptei pentru emanciparea social, libertate şi unitate statală de corifeii revoluției. În calitatea sa de comisar de propaganda, I. Gherasim activează atât la Ploieşti cât şi prin satele județului pentru lămurirea maselor largi populare asupra principiilor prevăzute în Proclamația de la Islaz. În cadrul clubului revoluționar organizat pentru tineretul studios din Ploieşti el activează pentru atragerea populației la cauza revoluției. Odată înbăbuşită revoluția de reacțiunea internă, cu ajutorul baionetelor țariste şi otomane, Gorjanu ca participant la revoluție “întrebuințând propaganda”, este arestat de armatele țariste şi închis la Buzău timp de opt luni. În timpul terorii dezlănțuite de reacțiune, I. Gherasim se va dovedi un sprijin de nădejde şi gazdă sigură pentru cei prigoniți. Ca patriot şi om de cultură a sprijinit cauza unirii şi astfel, în septembrie 1857 îl găsim pe Gorjanu trecut pe lista candidaților Partidului Național Unionist din județul Prahova pentru Divanul Ad-Hoc.

Dar boala necruțătoare care nu-I dădea pace, i-a curmat firul vieții la 26 octombrie 1857, împiedicându-l să-şi aducă în continuare aportul la lupta pentru unire.

Munca şi viața lui Gherasim Gorjanu a rămas şi va rămâne un viu exemplu de dăruire pentru izbânda idealurilor românismului.

 

 

 

Topice: Studii | Comments Off on Ion Gherasim Gorjanu

Comentarii închise.