Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

PETRE DULFU

de Olimpia Mureșan | Mai 30, 2017

Remember

PETRE DULFU

160 de ani de la nașterea sa

MOMENT  OMAGIAL

Organizator: –    Primăria  orașului Ulmeni;   primar Lucian Morar

–          Consiliul local Ulmeni

Evenimentul s-a desfășurat la Căminul Cultural   „Petre Dulfu” din Tohat în data de 22 mai 2016 începând cu ora 14.

Momentul artistic a fost susținut  de Ansamblul Folcloric Național Transilvania și numeroși invitați: Ioana Pricop, Ileana Bumbar, Dumitru Dobrican, Denisa Botiș, Marian Raț. artiști, elevi, recitatori-buni cunoscători ai poeziilor scrise de Petre Dulfu.

Recital: Mugur Vasile, Angela Vălean

Ansamblul de dansuri „Roata ” din Tohat

„Lorena și Vasile” cu formația

Moderator  și prezentator  a fost binecunoscutul și regretatul Octavian Butuza -un om documentat ca nimeni altul asupra vieții și operei scriitorului omagiat.

Organizatorii acestui eveniment reprezentați prin menegerul primăriei Ulmeni  dna. Gina Călăuz sunt întâmpinați de către localnici cu tradiționalul părăstas, se depun jerbe de flori la statuia omului de cultură Petre Dulfu care se găsește în fața locației Căminului Cultural.

După așezarea invitaților, a orchestrei, a cetățenilor comunei în sala spațioasă a căminului cultural s-a dat cuvântul scriitoarei dna. Cedică Robu Georgeta care a citit o poezie scrisă pe timpul vieții lui Petre Dulfu cu ocazia sărbătoririi sale din 29 mai 1927. Poezia a fost scrisă de Mihail Robu –coleg într-ale învățământului cu Petre Dulfu. Îmi permit să redau câteva versuri din care se poate vedea cu ușurință că Petre Dulfu a fost iubit și apreciat încă din timpul vieții.„Cântător al lui Păcală cel cu glume-n pălărie/ Și-al lui Pintea de la Baia, năzdrăvanul fără semăn,/Care-n fapte și-n virtute doar cu Gruia-i frate gemen,/ Amândoi luptând să sfarme jug și lanțuri de robie./ Cum să laud hărnicia și tot rodul muncii tale/ Dascăle- ce-ai crescut dascăli, patruzeci de ani de-a rândul/ Cari poporul luminează din mizerie smulgându-l/ Deschizându-i spre viață cea mai luminoasă cale?/ Și din ceata ăstor oameni, tu, stejar bătrân de munte, /Înfruntând furtuni și trâsnet, moartea nu te înspăimântă,/ Mai muncești încă în Agrul Patriei cu râvnă sfântă,/ Făcând cinste României pletele tale cărunte…/ Astfel vin mărite doamne, al Sălajului părinte, /Să-ți zic: Multă sănătate din Sălaj de pe la noi, /Și mai multă voie bună și, de vrei, un car de boi, Doisprezece înainte, doisprezece înapoi…/ Și mai am o rugăminte: Mai vino și pe la noi!! ”/( Mihail Robu-Someșuileac, 25 mai 1927).

Prezentatorul O. Butuza recunoaște că e o mare sărbătoare pentru această localitate care a reușit să adune toată suflarea satului întru cinstirea acestui fiu al său care a rămas și este mereu viu în amintirea tohătanilor și nu numai. E impresionat de prezența numeroasă a publicului  care sunt persoane cu vârsta de la câțiva ani până  la o sută de ani. Amintește personalitatea dr. Florian Ulmeanu -comemorat de ulmeneni, apoi gândul îl duce spre rapsodul Emil Gavriș-neuitat de chelințani –iar acum și aici -Petre Dulfu- autorul „Isprăvilor lui Păcală” -un om dăruit localității și țării care l-a format.

Se spune că în școală,  Petre Dulfu a fost mereu lăudat pentru învățătură și comportare,  a avut o conduită de matur, la nici 27 de ani împliniți își dă teza de doctorat din opera  poetului Vasile Alecsandri în limba maghiară; era poliglot -om de cultură europeană, un om prolific de excepție -fiind primul om ce primește de trei ori  premiul Academiei Române: în 1890 pentru traducere, în 1894 pentru scrierea „Isprăvile lui Păcală”: se amintește că prezența cărților  lui Petre Dulfu  în lume,  n-a fost un accident, o întâmplare -el fiind „un banal literat”-ci, s-a luat în considerare valoarea lor artistico-literară.

Cu oameni ca acesta ne păstrăm în eternitate!

La „Școala Elena Doamna” din orașul Turnu Severin e numit director de școală normală, și acesta e doar unul din aspectele activității sociale a scriitorului. În casa lui Barbu Constantinescu cunoaște trei corifei ai literaturii române: îl cunoaște pe Eminescu cu care e prieten pentru o scurtă perioadă, acolo l-a cunoscut pe Barbu Delavrancea, apoi pe B.P. Hașdeu etc.

Aici, la Tohat -se păstrează, autenticul -frumosul- e o oază de spiritualitate, timp în care la unele programe t.v. se prezintă subproducții culturale.

Cărțile scrise de Petre Dulfu au avut o mare răspândire în lume -încă din timpul vieții autorului. E cea mai răspândită  operă de scriitor  român în lume: cu ani în urmă în Biblioteca Regală din Praga s-au găsit și se găsesc cărți scrise de Petre Dulfu; în America de Nord la fel,  cele mai multe în bibliotecile din Japonia, S.U.A (13), Germania (10), Italia (3). -cele mai multe biblioteci în număr de 29 străine și 77 biblioteci naționale au cărți scrise de autorul tohătan.

Există o tradiție, o preocupare-n satul Tohat pentru păstrarea și transmiterea valorilor culturii noastre iar în acest caz se cunosc poeziile scrise de Petre Dulfu și poveștile sale – cele mai cunoscute fiind „Isprăvile lui Păcală”.

Petre Dulfu se înscrie alături de Ion Pop Reteganul în rândul celor mai importanți oameni culegători de folclor literar și preocupat de prelucrarea artistică a acestuia; știa să păstreze românismul.

În spectacolul omagial  alături de Ansamblul Folcloric „Transilvania” orchestra și dansatorii au evoluat și rapsozii locali:  Mugur Vasile și Angela Vălean iar ca invitați deosebiți au fost prezenți Ileana Bumbar și Ioana Pricop care ne-au încântat cu frumoase melodii din repertoriul lor.

Ne-au amintit încă o dată că „tot ce-i românesc , nu piere”. Dna. Angela Vălean-laureată a Festivalului„Alină-te, dor, alină! ce are loc anual în localitatea Cicărlău festival concurs condus de Nicolae Sabău interpretează mai multe căntece specifice zonei, apoi un cântec este dedicat mamelor iar altul e dedicat fiului ei.  Reproduc câteva versuri din repertoriul dnei. Angela Vălean-mesager al codrului: „Așa spun poruncile/ Să iubim aproapele/ În obraji de m-o scuipat/Să-ntoarcem și celălalt/ Ceteră când te aud/ Toate relele le uit/ etc-sau: Joacă-mă, bade Ilie/ Nu te pot de pălărie./ Pune pălăria-n cui/ Și mă joacă cum îți spui./ Joacă-mă bade Ilie/ Nu pot de foame, Mărie/ Fă-mi mândră plăcintă creață/ Și te joc pân-la dimineață/ (melodie codrenească). Sau: Codrule, la umbra ta cu badea, /Mă strângea, mă săruta, /Doamne, bine mai era!/Mă săruta, mă iubea, /Și codrul ne ascundea./Ne ascundea, ne alina/ Și nimeni nu ne știa/ Numa codru și frunza/ Îmi știa dragostea mea/ Codrul și cu crengile/ Codrule, codrule bune/ Tu n-ai spus la nime-n lume/ C-am stat o vară în tine/ Cu bădița m-am iubit/ Și nime nu ne-o știut./Codrule, nu te-ntrista/ Că mie-mi trece vremea/ Orice-am vre și orice-am face/ Vremea n-o putem întoarce./

Aducem laude Ansamblului Folcloric „Transilvania” spunând că  nu există leac la iubire decât să iubești mai mult, nu există leac la credință decât să crezi mai mult și nu există dragoste pentru muzică decât să asculți mai multă muzică.

 

Cântărețul Vasile Mugur-rapsod local în recitalul susținut abordează melodii originale de dragoste în stil popular.

Preoteasa din Tohat dna. Brendea Ileana participă la această sărbătoare de suflet îmbrăcată într-un frumos costum național tradițional specific zonei chioarului -alături de părintele local. Acești oameni (deși s-au stabilit de puțină vreme în localitate) ne-au dovedit încă o dată preocuparea intelectualilor de la țară față de valorile autentice românești în ceea ce privește portul popular,  dar și factorul cultural.

Recitalul cântărețului Marian Raț cuprinde cântece din Codru și Chioar („Io-s ficior de sub Codru/ Până-ești tânăr și holtei/ Mergi sara unde vrei/”).

Orchestra compusă din „vrăjitorii de instrumente” (oameni care au fost răsplătiți cu medalia de aur la concursuri de muzică populară) interpretează o suită de cântece populare românești.

Ansamblul de dansatori ai satului Tohat format din seniori cu vârste de la 50 de ani la 73 de ani ne prezintă o suită de dansuri din Tohat fiind ovaționați și apreciați de spectatori.

Artista Ioana Pricop interpretează în cadrul recitalului său o serie de cântece originale  pentru care este răsplătită cu numeroase aplauze:„Amândoi”, „După casă la badea”,„ Mi-o venit bărbatu beat”, „Pentru badea care-mi place”, „Freamătă de flori castanii”.  Reproduc unul din cântecele ei cele  mai îndrăgite: „Ochii mei sunt verzi ca iarba: Toți vorbesc în satul meu/ Că semăn cu tatăl meu/ Și la mărs și la vorbit/ Bine l-am mai moștenit/ Ochii mei sunt verzi ca iarba/ Moștenire de la tata/ Ca tata dintr-o bucată/ La nimeni nu dau socoată!/Cum umbla tata la mândre/ Pe tot satul orișiunde/ Eu care-i semăn bine/ Vin feciorii după mine/ Dar fetele uneori/ Seamănă cu mama lor /Care seamănă cu tații/ Îs mai hoață ca bărbații.”

În cadrul recitalului de poezii de Petre Dulfu au recitat elevii: Ardelean Andreea, Brendea Crina Carolina, Pop Teodora etc. /Poezia „Dor de sat”a fost recitată de Brendea Crina Carolina: „Iese luna dintr-un nor/ Și-mi aprinde-n suflet dor /Dor de satul părăsit /Dor de câmpul înverzit /Da-uar Dumnezeu să dea /Să mă văd la vatra mea /Să nu fie-n sat drăguță /Ca și-a mea nici o căsuță /Zi și noapte să muncesc /Pân-oi face cum doresc /Casa, cuib de vesel trai / Satul colțișor de rai”.

Aceste versuri au fost culese de Paște 2010 de la cea mai vârstnică bătrână  de 97 de ani din Tohat, satul natal al lui Petre Dulfu-cel care este subiectul acestei poezii. Dna. Lotica Morar păstrează în memorie această creație după aproape 80 de ani de la prima și singura ei publicare(ea nu știe să citească și să scrie, însă are o memorie extraordinară).

Mai trăiesc și azi oameni pentru care Petre Dulfu e prezent, e viu prin opera lui. Unul din acești oameni este bătrânul, seniorul  BRAN AUREL din Tohat -fost  staroste la nunți și el a recitat ani de-a rândul poezia „Povestea lui Sfarmă-Piatră și a Stanei” iar  acum, la această sărbătoare a recitat-o încă o dată cu atâta patos și determinare -încât dac-ar fi fost în sală însuși autorul -ar fi fost mulțumit de atmosfera de basm  creată prin relatarea peripețiilor prin care trec cei doi îndrăgostiți urmăriți de mama Miazănoapte și de tatăl Întuneric.

Inspirată din basmele populare această poezie-baladă  ne introduce-ntr-o atmosferă fantastică și miraculoasă având în centru motivul iubirii celor doi tineri care,  fiind urmăriti mereu de părinții fetei aleargă transformându-se în vie, lan de grâu, mănăstire și-n cele din urmă în lac.

Cu bune intenții Sfarmă Piatră vrea să se însoare cu Stana care are însă niște părinți deosebiți :

„-Mămica mea e Miazănoaptea

Întunericul mi-e tată…

Șed ascunși de lume-n fundul

Astei peșteri ziua toată.”

El se gândi:

„-Doamne! Cum e cu putință:

Miazănoaptea fioroasă

Și urâtul Întuneric,

S-aibă fată-așa frumoasă!?”

Fug, fug-împreună iar transformarea lor ca-n poveștile codrenești; ea în vie,el în paznic la vie, „Eu, o vie mă voi face;/Tu, o să te faci chelar!”

La venirea tatălui e poftit să guste din via lui: „Uite struguri! Ia și gustă, /Ca din via dumitale…/Și mai stai, te odihnește, /Dup-atât amar de cale!” iar la plecarea tatălui apare din nou transformarea: „Și plecă-ndărăt bătrânul/Eu și Stana ne făcurăm/Iar la loc:fecior și fată;/Și la drum ne așternurăm.”

La final o ajunge blestemul mamei redat în următoarele versuri: „Stano!… cuibu-mi nu-ți plăcea,/ Mi-ai fugit de lângă vatră?/ Să te-ajungă-osânda mea:/Stană să te faci de piatră!/ Să te strângă-nflăcărat,/Mândrul! tu să nu-i simți focul!/ El să-și plângă-nstrăinat/ Prin pustiuri, nenorocul!/ iar flăcăul de atunci „Iacă pentru ce pietroii/ Praf în palme-i sfărâmam, /Ș-apa gârlei, străvezie, / Până-n fund o tulburam!” /de-aici  i  se trage numele și obiceiul de-a sparge pietrele în tot locul unde le întâlnește.

Spre final-dansatorii ansamblului folcloric ne prezintă o suită de dansuri maramureșene de toată frumusețea care au fost aplaudate de toată suflarea prezentă.

În continuare artista   Ileana  Bumbar îmbrăcată într-un minunat costum  popular codrenesc interpretează mai multe cântece din repertoriul dânsei și urează din suflet multă sănătate celor prezenți -atât dansatori cât și recitatori, organizatori și spectatori ai acestui moment artistic comemorativ deosebit. O parte din cântecele patriotice interpretate de îndrăgita artistă Ileana Bumbar au fost însoțite de fredonarea prin acompaniere a sălii -erau cântecele veșnic tinere care ating sufletele spectatorilor prin patriotismul lor: „Noi suntem români/ Noi suntem români/ Noi suntem aici pe veci stăpâni/.Ardeleanul și munteanul/Sunt frați buni cu moldoveanul/ Ardeleni-lumea ne vede/ România-n noi se-ncrede/ Căci acum românu-n lume/ Este vrednic de-al său nume/sau: „Hai să-ntindem hora mare/ Mai aici și mai colea/ Mai aproape de hotare/ Până-n Basarabia/ Așa este tot românul/ De când este pe pământ/ A luptat pentru Unire/ Și pentru pământul sfânt!”./

Cântăreața Angela Vălean mulțumește organizatorilor acestui program și spectatorilor ce se află în număr atât de mare, dăruiește cântecele ei din tot sufletul celor prezenți, o dedicație specială domnului primar Morar Lucian, dlui. Viceprimar Vicsai Ștefan, dnei Gina Călăuză -menegerul primăriei Ulmeni- care n-au uitat că există și Tohatul și care au organizat această frumoasă întâlnire de suflet.

Scriind cele de mai sus cred că am surprins atmosfera deosebită  a comemorării scriitorului Petre Dulfu-un eveniment comemorativ artistic special care a avut loc în satul Tohat, oraș Ulmeni.

Olimpia Mureșan-L.S.R. Filiala Maramureș

 

Topice: Diverse | Comments Off on PETRE DULFU

Comentarii închise.