Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Poezii

de Adrian Botez | Iunie 8, 2017

SUPREMUL PARADOX

 

sunt

atotdistrugătorul: Dumnezeu

m-a pictat până şi-n

icoane

 

când am vrut să

distrug şi icoanele – Dumnezeu mi-a

zis: “aici este centrul

distrugerii a toate : nu poţi să

distrugi centrul atotdistrugerii – şi să rămâi

atotdistrugător”

 

am înţeles – deşi

cu amărăciune – privesc – mereu

la povestea dubioasă a

icoanelor: ştiu acum că

acolo mi-e atotputerea – că acolo e

de acolo mi se trage – acolo se

opreşte – la

hotar – atotdistrugerea – supremul

paradox

***

 

SACRE DISOLUŢII

 

ce rânduială strâmbă şi câtă suferinţă!

să fie sus – El – zeul – bolnav de neputinţă?

florile-s scrum pe ramuri – stelele-atârnă strâmb

soarele-i ros de şoareci: un vechi – plesnit carâmb…

 

iubirea-i doar hidoasă-nnodare de reptile

reci solzi se-ating în mlaştini – părelnice feştile

se-aprind printre noroaie – se umflă printre scorburi

de-ai zice că e nuntă: de fapt – e-un stoc de morburi!

 

dizolvă-se mii forme în hârbul de-ntuneric

nădejde ori voinţă prelingu-se holeric:

latrină-i universul – duhoare moare versul

 

aici – în lumea asta – dispar urma şi mersul…

…a devenit obscenă căutarea de soluţii:

soluţii tu zici…la ce? – la sacre disoluţii?

***

 

SINGUR SĂ FII – DAR SĂ NU-NNEBUNEŞTI

 

singur să fii – dar să nu-nnebuneşti

în tine – mereu – alte lumi zugrăveşti:

de-arta dragostei să fii mai presus

schimbat să te laşi în Eroul Iisus

 

iubeşte pe liră – fulgeră-ţi biciul

nimicnicia – trădarea şi viciul

ucide-le-n vârful de spadă arzândă:

în braţe tu strânge şi arta flămândă

 

şi-astrala sibìlă – în veci delirândă…

…iubeşte şi cântă – iubeşte şi luptă

ţâţâna-astei lumi degrab’ s-o văd ruptă

 

deschide ferestrele – larg – spre Lumină

Grădina de Crini răstigneşte-o senină:

Crin-Hristosul – de-atât cântec – suspină!

***

 

AUTODEFINIRE

 

…ţărână din

ţărână – nisip adevărat din

nisip adevărat…

 

…m-am preschimbat într-o stranie

străveche poveste – pe care màmele

noaptea târziu – ca pe-o

armă – le-o descântă copiilor

mici şi care nu-s

cuminţi – amânând – mistic

s-adoarmă

 

…nu vorbim despre

niciun fel de

prinţ: oglinda Ceasului de la

mâna stângă mi s-a

crăpat – dar tot este curtat  – El

nemuritorul – care-a ţintuit până şi

cerul – pe o

perniţă făcută din – lugubre

àcele lui – Ceasului – este asiduu

curtat – de

stele bolnave – de ciumate

grotesc încununate

vise trândave…

 

…îl văd pe Nero dat pe

spate – plin de tot soiul de

zornăitoare salbe  – şi

smiorcâindu-se-n izmenele-i

albe – că eu i-s doar

preaieftină arătare – iar nu viu

frate:

imperatòr de

abatòr – eu n-am venit să

mor (asta exersez

singur – paiaţă – de-o

viaţă!) – am venit la tine doar să

facem spiritism: ştiu că ai un

spor nebun – când îţi reglezi amintirile-n

bătrânul tău – decalibrat

tun

***

 

TOATE REGISTRELE SUNT LA EL

 

toate registrele sunt la El: poate

să mă şteargă

definitiv – ca şi cum nu m-aş fi

născut – n-aş fi

apărut vreodată – cumva – pe

undeva – sau poate

să m-adauge – aşa – doar de-o

fantezie: „şi eu

pe-acolo”…

 

…am încetat – de mult – deci – să-mi

mai fac griji cu

rugăciunile: eu le

spun – eu

le-aud – care-i

farmecul?

 

ia şi

dă – dă şi ia – după chef şi

ureche: nu e rău – nu e

bun – măcar nu-L

„răzgâià-tămâià” – măcar

nu te umili

degeaba: pe-aici s-a cam terminat

treaba

 

m-am plictisit – mi s-a

urât cu toate eternităţile – şi

cu toţi ştabii ăştia

celeşti…

oricum – El – din veci în veci

face totul cum îi trăsneşte Lui prin

cap: ghiveci

 

marioneta – niciodată

nu-i întrebată

 

recunosc – nu-s pios – şi cred că

înţelegeţi de ce nici măcar

radios: de-altminteri – dacă n-ar fi

aşa cum este – ar fi chiar

caraghios…

***

 

EXCES

 

de-atâta sănătate – a

plesnit

 

de-atât urat – l-au

sufocat

 

mai staţi cu urările – până

vin ‘mormântările

***

 

IARNA LUMII

 

a pătruns iarna în măduva lumii

primăvàra e iarnă – în verdele-i pal

poticnindu-se-n valul şi-n spumele strunii

trece-ngânat şi rânjind o mârţoagă de cal…

 

bat vânturi polàre prin pulberi de regi

vârtejind şi smulgând – coroana şi capul…

toţi sòrii din ceruri – o spuză de negi…

butucul se zguduie: el e casapul

 

izbind cu satâru-n risipi de rubine…

degeaba-ţi întrebi şi acuzi dumnezeul:

dugheana de sloiuri n-ascunde vreun bine

 

şi-abia de acuma se lăfăie greul…

…n-am vorbe de rugă – dau demoni pe goarnă:

e iarnă…e iarnă…e iarnă…e iarnă…

***

 

AFLAT-AM CARTEA LUMII

 

aflat-am Cartea Lumii – care întrece zarea

îşi lăfăi’ diamantul – în tihni – străfulgerarea:

prin cântec şi versete – neamurgind pe zei

dau viu şi fast luminii: Trufiile de Lei!

 

desfrâul de cuvinte se-nşiruie pe căi

prefac în torţe-albastre pe visătorii răi

în coacerea-aburindă sùflec arìpi de îngeri

atunci când tu citi-vei – bogat în duh să sângeri

 

o lume-aleasă ninge – duhneşte lumea veche

iar tot ce e nevolnic – e-mpuns cu bold de streche:

în straturi de lumină nevremea-alintă pâini

 

poveştilor din stuhuri le cresc arìpi şi mâini

cu care ne frământă văzduhul de tămâie

ca dintre torţe toate – doar Cristul să rămâie…

***

 

NOU IMN CREAŢIUNII

 

ostenit de-atâta cale

şi de-atâtea osanale

vine Cristul prin haznale

paşi-I scriu stihuri finale

epopei de mahalale –

bârfe-iscate pe binale…

 

schit şi munte şi poiană

nu-I mai înfloresc sub geană

a trecut vremea de-altare:

sori se-nmoaie-nspre culcare

 

catifea de beznă lină

tot foşneşte prin Grădină

…şerpuieşte-un şarpe nou…:

nouă e zugrăvitura

de-nceput roagă-se gura

duhul însă bine ştie

că la fel totu-o să fie…:

 

dimineaţă pentru noapte

spintecând fructele coapte…

*

inorogi erup albi dinspre umbra poienii

luminile-n trepte ne cântă făptura:

raze plodesc – printre sfinţi – mirodenii

miresmele vieţii în rai umplu-ţi gura

cu viers de vădire-a minunii banale…

stepe de cântec roiesc – nu-s zăbale:

taifas e-n pădure – Sfânt Duh – haimanale…

 

…refren ţi-este gestul şi lună privirea

Crist veşnic îţi scrie în suflet psaltirea…

pe firul de iarbă azi şuieră roua

(e-un şarpe în vis – altu-n steaua Virgoua!)

vestind între firi neschimbarea plămadei…

 

…ne fi-va spre pururi Icoana Pleiadei:

durerea din rază se-nchipuie „noua” –

o lume ce-i zicem – mereu – că-i „de-a doua”…

***

 

HRISTOASE – VEŞMÂNTAT ÎN PATRIA ŞI-N ZAUA DREPTĂŢII

 

de ce să trăieşti şi să mori cu spaima-n suflet – mereu

că-ţi vor răpi Patria – numele tău – numele meu?

de ce să trăieşti şi să mori o viaţă – mereu tremurând

că pân’ şi privighetoarea minunii-o să tacă-n curând

că nici ciocârlia cerească nu va reveni pe pământ?

 

unde sunt diavolii – cine sunt diavolii care mă chinuiesc

ce-mi vor Patria oarbă – şi-mbrâncită în groapa de vânt?

unde sunt diavolii – cine sunt diavolii care mă prigonesc

ce-mi osândesc flori şi păsări să intre-n mormânt?

unde sunt diavolii – cine sunt diavolii care mă canonesc

martirii – strămoşii să-i lepăd şi să nu-i mai cinstesc

care vor Lira Patriei s-amuţească şi-o frâng

şi-mi iau vatra – nu-mi dau nici odaie – în voie să plâng?

unde sunt diavolii – cine sunt diavolii care  – pe treizeci de-arginţi

îndeamnu-ne azi pân’ şi sugacii să-şi muşte cu dinţi

şi fraţii – părinţii – strămoşii sfinţi din morminţi:

să dea raportul despre tot ce-ocroteşte Hristos

duşmanul lor cel dintâi şi cel mai periculos?

 

spuneţi-mi degrabă – degrab’ să-i supun şi zdrobesc

ca-n veci de toate Sfinte-ale Neamului să-mi amintesc

spuneţi-mi degrabă – degrab’ să-i supun şi zdrobesc

să rămân cu Grădina – cu Patria – cu tot ce iubesc!

 

Hristoase – veşmântat în Patria şi-n Zaua Dreptăţii

cu moarte calcă moartea – năpasta Neamului Cetăţii!

***

 

Adrian Botez

Topice: Poezii | Comments Off on Poezii

Comentarii închise.