Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Familia Masterson

de Constantin Dobrescu | Septembrie 30, 2017

Familia Masterson – o dinastie de petroliști și ofițeri de informații britanici, care au activat la Ploiești

În perioada de după Primul Război Mondial, deosebit de activ s-a dovedit a fi în România, printre alte societăți străine, și grupul petrolier britanic – “Phoenix Oil and Transport Co.Ltd.”constituit, la Londra, în 1920, cu un capital de 1.050.000 de lire sterline și care va ajunge în doi ani la un capital de 2.050.000 de lire sterline.El deținea controlul unor firme din Marea Britanie (“Anglo Continental Oil Co”.și “Masterson Oil Syndicate”.”Anglo-Roumanian Petroleum Co.Ltd.”Trajan Roumanian Oil Co.Ltd.”The Beciu (Roumania) Oilfields Ltd”, ș.a.) care activau în industria petrolieră a României.”Phoenix Oil and Transport Co.”a intrat, de asemenea, în posesia unui pachet important de acțiuni la societatea “Orion”.Grupul și-a creat în țară întreprinderi proprii precum “Unirea” sau” Uniunea Petroliferă Română.”

Societatea “Unirea”a fost înființată sub această denumire în februarie 1922, cu un capital de 1.000.000 de lei împărțit în 2000 de acțiuni la purtător subscrise de: Thomas S.Masterson, W.N.W. Lacey, Al.Zănescu, D.Demetrescu, S.Orăscu, Dr.Fr. Bossel (câte 300 de acțiuni) și Gr.G. Duca (200 de acțiuni). În aparență, era o societate cu un capital modest, subscris în cea mai mare parte de cetățeni români, deci o societate “românească” dar care, la câteva luni după înființare, în decembrie 1922, își mărește capitalul la 100.000.000 de lei, devenind una din marile societăți petroliere din țară. De fapt, societatea a fost creată pentru interesele unor investitori englezi dintre care Masterson și Lacey, aveau de altfel vechi legături în România, primul făcând parte din Misiunea Britanică din România în perioada Primului Război Mondial și lucrând pentru Serviciul de spionaj britanic.

Societatea va ajunge să dețină un capital social de 362,1 milioane de lei, iar în decembrie 1938, 750 milioane de lei.Ocupă locul cinci în rândul marilor societăți petroliere și exporta în Anglia alături de celelalte societăți controlate de englezi, „Astra Română” și „Steaua Română”.Producția de țiței a societății a fost de 1.000.000 de tone în 1936, de 601.481 de tone în 1937 și 671.220 de tone în 1938, din producția obținută de societate, ponderea exportului a fost de 34,5% în Anglia, de 23% în Germania, de 9,8% în zonele de influență mediteraneană franco-britanică, de 5,2 % în țările dunărene și 1,4% în Italia.Totalul țițeiului exportat a fost 238.631 de tone.

Thomas S. Masterson, cetățean britanic, colonel, participant la misiunea britanică din România, participant la distrugerea sondelor din regiunea petroliferă Prahova, înființează în 1920 la Londra societatea Phoenix Oil and Transport Co.Ltd.care a absorbit o serie de întreprinderi cu capital englez care lucrau în România de multă vreme.Este creatorul societății “Unirea”.Proprietar al imobilului din Ploiești, fostă proprietate a fostului prefect Luca Elefterescu, cu mari interese în industria petrolului, actualmente Muzeul Ceasului “Nicolae Simache”.

Acesta s-a născut la 21 iulie 1881 la Londra și a murit la 4 august 1944 tot la Londra.

În memoriul oficial remis în august 1918 de către Ministerul german al Afacerilor Străine membrilor din Reichstag și Bundesrat referitor la distrugerea industriei de petrol din România de către comisia anglo-română, Thomas S.Masterson figurează ca făcând parte din “Comisiunea incendiară engleză”, care a străbătut în grabă ținutul petrolifer așa de înfloritor spre a transforma părți întregi într-o mare de flăcări și spre a distruge cu brutalitate, într-o manieră fără precedent în istorie, munca unei jumătăți de generație a mii de persoane active.

Tom S.Masterson era inginer petrolist și reprezentant al Societății Roumanian Consolidates Oilfields Camp. Ltd. purtând uniforma de ofițer britanic. Acesta a coordonat împreună cu col. Norton Griffith, inginer britanic, care se distinsese în operațiunile de minare a Frontului de Vest, poreclit “îngerul distrugerii”, prințul Valentin G. Bibescu și un ofițer român de stat major, lucrările de distrugere a Rafinăriei societății Român-Americane, filiala a societății Standard Oil. Distrugerea instalațiilor acestei rafinării s-a efectuat în prezența directorului rafinăriei Sadler și a inginerului Andone care era șeful militar al rafinăriei. Pentru operațiunile. Pentru operațiunile de distrugere s-a repartizat un detașament de soldați români.

Rafinăria avea o capacitate de prelucrare de 453.700 tone incendiul a cuprins în primul rând parcul de rezervoare pline cu produse petroliere, parc realizat “la vremea respectivă după principii moderne.”

Thomas S. Masterson a fost prezent și la distrugerea refinăriei “Astra-Română”a rafinăriei “Prahova”a societății “Roumanian Consolidates Oilfields Comp. Ltd., unde era acționar acesta, rafinăria “Speranța” a societății Anglo-Continental Oil Co. Ltd., care erau constiuite cu capital britanic, au suferit distrugeri minore.

Deoarece autoritățile române nu s-au arătat prea cooperante în problema distrugerilor petroliere, Norton Griffiths care sosise în România la 18 noiembrie 1916 și-a format o echipă de oficialități și ingineri britanici aflați în misiune la fața locului așa se desfășoară în mod rapid campania de distrugere a puțurilor și de incendiere a rezervoarelor de petrol. Între 19 și 22 noiembrie 1916 (stil vechi) s-a desfășurat în zona Prahovei acțiunea de distrugere organizată a capacităților petroliere în urma deciziei luate de către guvernul român la solicitările insistente ale cabinetului britanic pentru ca resursele românești să nu cadă în mâna ocupantului.

Misiunea Thomson, din care făcea parte și Tom S. Masterson, a incendiat în cele din trei județe ala Circumscripției Camerei de Comerț și Industrie Ploiești, 1677 sonde, 26 de rafinării mari și mici, 827. 000 de tone de țiței și produse petrolifere, precum și un număr greu de evaluat de rezervoare schele petrolifere, utilaje și instalații.

Acțiunea n-a putut fi finalizată în întregime din cauza sosirii rapide a forțelor Puterilor Centrale comandate de către generalul von MORGEN.

Poate nu este lipsit de interes să arătăm că superiorii lui Tom S. Masterson, lordul Ch. Thomson și sir Northon Griffits, membri de seamă ai misiunii britanice atașate pe lângă Marele Cartier al Armatei Române în 1916, care s-au ocupat de distrugerea șantierelor și rafinăriilor românești în noiembrie 1916 în ajunul ocupării acestor regiuni de trupele germane, au avut în anul 1930 un sfârșit tragic. Astfel, lordul Thomson a pierit în accidentul de aviație al dirijabilului englez R 101 la Beauvois în Franța, iar sir Northon Griffits s-a sinucis în Egipt.

De fapt, lordul Thomson a fost și semnatarul în numele Angliei al Convenției de intrare în război a României alături de Aliați, iar sir Northon Griffits era membru în Consiliul de administrație al grupului Romanian Consolidated Oilfields Ltd.

În privința sinuciderii lui Northon Griffits anumiți istorici ai petrolului lansează ipoteza că de fapt acesta a fost asasinat. Corpul său ciuruit de gloanțe a fost găsit în fluviul Nil.

În timpul tratativelor privind distrugerea șantierelor și rafinăriilor, guvernul britanic prin persoana acestuia și-a luat angajamentul că va despăgubi toți proprietarii printre care se aflau numeroși evrei. La sfârșitul războiului nu au mai fost acordate despăgubirile pentru daunele suferite de proprietari. În semn de răzbunare proprietarii evrei prin agenții sioniști foarte activi în Orientul apropiat i-au făcut de petrecanie.

O problemă deosebită cu care s-a confruntat industria de petrol, imediat după Primul Război Mondial a fost evaluarea pagubelor suferite în timpul acestuia.

Constatarea și evaluarea pagubelor s-a făcut în baza Decretului-Lege nr. 1656 din aprilie 1919.

Societățile care au avut daune prin distrugerile petroliere au întocmit cereri de despăgubire, urmând să le primească parte în numerar, parte în Renta Distrugerilor Petrolifere.

În acest scop, s-a constituit o comisie mixtă anglo-română-franceză, alcătuită din experți, civili și militari, care au investigat existența pagubelor și au evaluat valoarea acestora.

Comisia de experți era compusă din: A. Hearnj, președinte, maior E. Houghtonerey, secretar, căpitan M. Eager, ajutor de secretar, lt. Leon Wenger, delegat francez, Mac Kenzie, A. Campbel, Mac Cann ȘI Robins – experți, iar C. Masterson, Rhesa van Sickle, Richard van Sickle, altă dinastie de petroliști olandezi stabiliți la Ploiești, și căpitan Treacy, ajutori experți.

Sediul acestei comisii era în București, stabilit provizoriu la hotelul Excelsior, apoi, definitiv, în clădirea Institutului de Geologie din Șoseaua Kiseleff.

Ministerul Industriei și Comerțului a emis circulara nr. 43277 din 22 augst 1919 și tot prin aceeași circulară au fost numiți și delegații români, ingineri și experți precum Th. Ficșinescu, I. Dinu, V. Tacit etc.

Nu este lipsit de interes să menționăm că Thomas S. Masterson ajuns cu timpul consilier politic la secția SOE pentru Mediterana a fost distins imediat după primul război mondial cu înaltul ordin britanic “Campanian of the Distinguished Service Order” pentru merite deosebite în distrugerea instalațiilor petroliere românești.

În amintirile sale Teodor Pâslaru fost lucrător în petrol și erou de război găsim cîteva date interesante despre “familia fraților Masterson.”Prima impresie a fost să dăm crezare faptului că inginerul Tom Misterson pe lângă originile evreiești ar avea și rădăcini românești, familia sa ar fi fost originară din Galați după spusele petrolistului Teodor Pâslaru fost erou din Primul Război Mondial, mai ales că acesta s-a intersectat în activitatea sa cu cea a lui Tom Masterson, căruia chiar i-a aplicat o corecție fizică pentru faptul că îl ducea cu vorba în privința angajării sale la societatea “Unirea” unde era director general.Ținem să precizăm că Teodor Pâslaru, autorul amintirilor la care fac referire era originar din Tecuci a lucrat o perioadă la șantierul naval FERNIC din Galați.

Din toate informațiile relevate de Teodor Pâslaru, adevărate sunt doar faptul că avea doi frați Ted și Cristofor. Apelând la sprijinul profesional al distinsului istoric dr. I Drăgan directorul General al Arhivelor Naționale și de prof.dr. A. Pohrib, șeful arhivelor gălățene pentru a “descifra”enigma eventualelor rădăcini românești, rezultatul s-a dovedit a fi negativ.

Având în vedere pitorescul prezentării personalității lui Tom Masterson de către Teodor Pâslaru, nu ne lasă inima și nu redăm tiparului ceea ce ne spune despre acesta.

Tatăl lui T.Masterson era “un mic negustoraș ce avea o mică tarabă în piața mare la care vindea ace de cusut și de cap, ațe mosorele sau bobine albe și negre și diferite mărunțișuri, așa a întreținut pe cei trei copii bătrînul lor tată dîndu-i și la gimnaziul din Galați și fiind deștepți din mila altor elevi pe care-i prepara, ei la lecții și întrețineau.”

Tom Masterson terminînd gimnaziul a început un mic serviciu la o bancă din Galați, dar nu a stat decât un an.

Era o fire șireată ca o vulpe prefăcută, căruia îi plăcea aventura, fiind și deștept se îmbarcă pe un vas englezesc în mod clandestin și ajunge la Londra. Fiind o fire bolnăvicioasă, pipernicit “și sărac, o doamnă din societate îl vede și i se face milă de el și-l ia sub ocrotirea sa.

Tom Masterson nu știa a vorbi decât românește și limba natală ebraică .În scurt timp el învață limba engleză și este angajat la biroul soțului ei unde face serviciu timp de doi ani, după aceea îl trimite înapoi în România ca funcționar la Societatea Anglo-Română; aici, în scurtă vreme, ajunge administrator”.

Fiul bancherului care l-a luat sub aripa sa; “era o fire destrăbălată” era și director al societății “risipea banii fără socoteală”. De această situație a profitat T.Masterson, însușindu-și diferite scule și materiale de sondaj, lucrând el acum în combinație cu alții și începînd de a pune prima sondă nr.1 Masterson la schela Runcu pendinte de comuna Scorțeni într-un teren pustiu și prăpăstios unde pășteau oile și caprele oamenilor din zonă. Acest loc l-a acaparat la început fără să dea bani ci puncte de redevență 10% când va răzbi sonda și va da o producție.

Stăpînul locului a convenit să pună sonda pe aceste locuri unde nu se gândea nimeni și sta și el cu caprele și câteva oițe Niculăiță Vasilescu tot mereu în apropierea sondei așteptând timp de doi ani norocul ce a adus fericirea trecătoare pentru toți. În scurt timp, societatea a devenit bogată și cu renume înglobând în cîțiva ani și alte societăți pe care le-a înghițit în număr de 24.Societatea și-a luat numele de Unirea. Așa a înflorit și crescut societatea Unirea de Petrol Sonda instalată sapă la adîncime de 530 m, după ce schimbă trei sisteme de săpare (foraj) canadian, pensilvan, și rotativ dă “de un sfârloc de țiței cu debit mic nerentabil față de cheltuielile făcute.Când era pe punctul de a abandona lucrările, șeful șantierului Ca Bulzescu propunea continuarea forajului garantând cu averea ce o am și pentu doi ani fac slujbă fără salariu societății.”

T. Masterson cedează și comandă în Anglia noi utilaje de foraj mai performante, fapt care-l aduce în pragul falimentululi.

Se ajunge cu forajul la o adîncime apreciabilă și C.Bulzescu “ia pămînt în gură din talpa sapei și îl mestecă spunînd tuturor avem strat bogat și așa a fost trecând și stratul de piatră dă de nisip și pămînt.

Metodic, îmbâcsit de puterea gazelor și a zăcămîntului de țiței, oprește săparea sondei și dă ordin pentru pregătirea sondei pentru răzbire cheamă pe directorii și inginerii de la Regiunea Minieră care constată că sonda are o capacitate de 100 vagoane.

Tom Masterson s-a implicat atât cât i-a permis ocupațiile profesionale în viața ploieșteană.

A fost apropiat de Percy R.Clark directorul general al Societății de cabluri ANGLIA, cu arhitectul Toma T.Socolescu și mai ales cu academicianul I.A.BASSARABESCU.Toți aveau un numitor comun erau masoni.

La 23 iunie 1920, Tom S. Masterson “cunoscător al situației petrolului din România” a publicat în ziarul londonez The Financial Times o scrisoare prin care combate politica guvernului roman în privința declarării produselor de petrol destinate consumului intern drept monopol de stat. din scrisoare rezultă că acesta este “strâns legat de peste douăzeci de ani cu industria română de petrol.”

Tom S. Masterson cît și prietenul său Percy R.Clark au fost declarați în anul 1929 cetățeni de onoare ai Ploieștiului pentru faptul că au “contribuit la stabilirea legăturilor economice în țara noastră și străinătate fiind buni cunoscători ai situațiunii economice din România.”

Deasemenea, Tom Masterson împreună cu Percy, R.Clark și Mendel Predingher au fost decorați cu ordinul Meritul Sanitar cls. II în anul 1933, pentru donațiile făcute în folosul rețelei sanitare din Prahova.Cu ocazia serbărilor organizate de “Crucea Roșie”la Ploiești în zilele de 16-17 noiembrie 1924 când Dr. Al. Obreja a conferențiat, după care a avut loc un ceai în saloanele Prefectului Prahova, urmat de o reprezentație de cinematograf .La aceste festivități a participat și Tom Masterson, care a donat pentru Crucea Roșie o importantă sumă de bani.

Tom S. Masterson, în calitate de director general al societății Unirea, a prezentat la secția română a Association of Petroleum Tecchnologists cu sediul principal la Londra și cu sediul secundar la Ploiești, o conferință despre stadiul industriei de petrol în lume, în ziua de 15 octombrie 1929.

În calitate de director general al soc. Unirea, Tom S. Masterson a încheiat un contract în numele societății cu primăria Ploiești, pentru furnizarea de gaze de la sondele de petrol, pentru nevoile casnice.

Societatea Unirea, prin rețeaua de conducte a pus la dispoziția consumatorilor gazele desbenzinate captate de sondele sale.

Astfel, societatea Unirea este prima societate care procedează la furnizarea gazelor de sondă și prin aceasta și-a asigurat „un debușeu sigur pentru producția de gaze.”, începând cu anul 1929.

Pe Tom S. Masterson și pe fratele lui Ctrist. Masterson îi găsim ca participanți “la frumosul bal dat din inițiativa unui comitet pentru mărirea fondurilor Societății pentru porotecția animalelor din Ploiești”, în ziua de 31 martie 1930, la clubul Internațional.

La acest bal au participat prefectul județului Prahova, dr. Ștefan Popescu Filuță, C.G. Brezeanu, primarul Ploieștiului, membri ai comunității britanice și americane din Ploiești, precum Percy, R. Clark, Tracey etc.

Un colaborator apreciat al lui Tom Masterson la Ploiești a fost Gh.Constantinescu fost ofițer în armata română care în anul 1925 demisionează din armată având gradul de căpitan și intră în serviciul societății “Unirea” la început ca administrator de schelă, după care administrator al rafinăriei “Orion”.

Din noul comitet al Societății pentru protecția animalelor secția Ploiești, ales în 1934, făceau parte ca membri Tom S. Masterson și fratele său mai mic Cristofor Masterson, alături de Percy R. Clarck, directorul general al Societății de cabluri „Anglia”, Treacy, olandezul Koppers, englezii Waltan, Woods, Young, francezii Murray Brassier, Perrat, Elias și belgianul J. Duque, membri ai comunității evreiești din Ploiești, ca Schmeidler, Mendel Mendelovici, Guess Leiser, polonezii E. Woicieska, Stanislaw Storky etc.

Menționăm că președintele societății era academicianul I.A. Bassarabescu, iar membri de onoare erau senatorul Scarlat Orăscu, foștii primari ai Ploieștiului, G.C. Fotescu, I.G. Obrocea și C.G. Brezeanu.

El cunoștea majoritatea englezilor din zona petroliferă cu care avea relații de apropiere.

În casa sa – se spune că au crescut frații mai mici ai lui Tom Masterson – Ted și Cristofor.

Gh.Constantinescu îndeplinea și funcția de rezident al Serviciului Secret de Informații în cadrul Biroului Statistic Ploiești, organ acoperit al susnumitului Serviciu secret.

Menționăm că fratele lui T. Masterson, Cristofor și el implicat în afaceri cu petrol, a cumpărat un teren de 10 ha de la frații agronomi Coteanu “la o mică distanță de loturile Camerei Agricole din bariera București pe șoseaua Ploiești-Bărcănești.”unde s-a dedicat unei frumoase și folositoare ocupații, înființănd o crescătorie de păsări de rasă.

Acesta a construit “după cele mai bune metode și modele, camera pentru creșterea puilor, aducînd o mașină specială de clocit ouă”.

În toamna anului 1931 directorul ziarului “Ploiești”avocatul Eugen Ionescu împreună cu ing.I.I.Socolescu directorul Camerei Agricole Prahova însoțiți de Crist.Masterson au făcut o vizită la ferma avicolă a acestuia.Aici aceștia au admirat “dragostea ce Crist.Masterson o are pentru păsări care-l face să se scoale de la cinci dimineața să îngrijească personal de ele.”Totodată aceștia au constatat că “peste tot ordine, curățenie, așa cum știu Englezii, această rasă selectă de……….urmau să organizeze.

Se știe că în preajma izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial serviciile de informații britanice interesate în stoparea aprovizionării Germaniei cu petrol au organizat nu numai rețele informative, dar mai ales rețele de șobolani mai ales în zona petroliferă a Prahovei.

Misiunea acestor rețele era să distrugă industria de petrol ca în primul război mondial să arunce în aer sondele să incendieze rafinăriile și să scufunde vasele care transportau petrol pe Dunăre. De fapt, Prahova era raiul spionilor de toate naționalitățile, aici acționau și spionii germani care aveau misiunea de a supraveghea și proteja acestă industrie.

Rețeaua britanică din care făceau parte specialiștii din industrie ca Percy Clark, J.E.Tracy, Yoring Anderson, se afla în subordinea Secției SOE pentru Balcani, condusă de Tom Masterson  fost director al societății Unirea.

În vara anului 1940 fratele lui Tom Masterson, Edward (Ted) Masterson este expulzat.

Tom Masterson alături de o serie de personalități cu legături în societatea românească ca Boxshall, ginerele prințului Barbu Stirbei, Matyla Costiescu Ghyka Marcu Beza, Annemarie Calinachi Ion Rațiu, Otto Smilovici, V.V. Tilea pentru a le canaliza prin constituirea Comitetului Național Român în lupta împotriva expansiunii germane, a revizionismului teritorial.

În iulie 1942 după declararea stării de război între Rusia și Anglia forțe speciale britanice SOE au acționat în Rusia.

Pe Tom S. Masterson îl găsim în ziua de 23 octombrie 1930 la conferința de conservare a țițeiului prin limitarea forajelor, la care au participat reprezentanții tuturor marilor societăți petroliere.

De asemenea, Tom S. Masterson a fost membru al Asociației Industriașilor de Petrol.

În iulie au fost create secții românești Special Operatious Executive  (SOE) și Political Worfane Executive (PWE).

Între colaboratori amintim și pe frații Masterson , căpitan G. de Chastelain maior A.C.Kendall, căpitn Ivor Porter, căpitan Hugh Seton Watson.

În ziua de 18 iunie 1934, Societatea Creditul Minier a pus piatra fundamental a noii rafinării de petrol în curs de contrucție la Brazi.

Pentru construcția acestei rafinării modern, societatea a cumpărat o mare suprafață de teren din moșia lui Nicu N. Nicolau, proprietar din comuna Brazi în jurul gării.

La această impresionantă solemnitate la care au participat oficialități, fruntași ai Finanțelor și Industriei românești și un număr de reprezentanți ai societăților de petrol, a participat și Tom S. Masterson, în calitate de director general și administrator al societății Unirea, care, mai târziu, chiar intenționa să realizeze o fuziune a societății sale cu Creditul Minier.

De menționat că această nouă societate avea numeroase societăți affiliate, precum Azienda Petroli Italo-Rumeno din Roma, Union Praga, Deutsch-Romanische Motortank-Schiffahrts Munchen, Credin Minier Franco-Roumain S.A. Paris, Creditul Minier Oestern Viena, dar, mai ales, participanții la Societatea Națională de gaz metan etc.

Tom S. Masterson împreună cu Percy R. Clark, în calitate de cetățeni ai unei țări aliate în Primul Război Mondial, vor însoți în vizita sa la Ploiești și în zona petroliferă a Prahovei pe generalul Gamelin, generalisimul armatelor franceze care, în toamna anului 1937, a vizitat România, în calitate de șef al Marelui Stat Major al Armatei Franceze. Urma să participle și la manevrele de toamnă ale Armatei Regale Române.

Înaltului oaspete i s-a făcut o călduroasă primire.

Un foarte important punct pe agenda vizitei acestuia a fost întâlnirea cu Divizia a XIII-a, unde generalul Gamelin a fost primit cu înalte onoruri, întâlnindu-se cu comkandantul Diviziei, generalul adjunct Traian Grigorescu, fiul generalului Eremia Grigorescu.

La Breaza, s-a întâlnit cu un vechi coleg de la Sint Cyr, generalul I. Manolescu.

În secția română a Direcției Operațiunilor Speciale (SOE) însărcinată cu sabotajul și subersiunea în țările ocupate de germani și care au fost creată în iulie 1940 aveau să dețină funcții importante Tom Masterson acționar principal la societatea Unirea și care până la ruperea relațiilor diplomatice cu România de către Marea Britanie era considerat rezidentul lui Intelligence Service Conducerea Secției  SOE pentru Balcani s-a stabilit pentru un timp în Iugoslavia și între cadrele sale de conducere se află și Tom Masterson care dirijează personal la București unele dintre acțiunile din petrol și de la Dunăre.

Tom Masterson a fost capturat de italieni în perioada în care se afla la Belgrad, împreună cu George Tayler și Hugh Seton-Watson și reținut în Munții Apenini de către forțele italiene în timp ce se retrăgeau pe coastă iar Masterson s-a întors la Londra prin Spania în anul 1941. Ulterior a fost transferat la CAIRO. În primăvara anului 1942 a fost trimis la Washington pentru a îl sfătui pe colonelul William DONOVAN în problemele Balcanilor și Orientului Mijlociu.

După revenirea la Londra, în ianuarie 1943 Tom Masterson a realizat numeroase emisiuni despre ROMÂNIA la BBC cu scopul de a convinge România să se alăture Coaliției Națiunilor Unite.

 

 

Topice: Studii | Comments Off on Familia Masterson

Comentarii închise.