« Dr.Valeriu Lupu cu paşii destinului spre virtutea dăruirii | Principal | România în amintirile unui ofițer francez »
TOAMNĂ STEARPĂ
de Adrian Botez | Octombrie 16, 2017
o toamnă stearpă şi piezişă
desfacu-şi păsările cuiburi
grădina lumii e pietrişă
ceruri se depărtează – tulburi
peste cuvinte bune – tunete de ploaie
dar fulgerele nu au nicio grabă
mai latră câinii să se afle-n treabă
iar gânduri vechi s-au preschimbat noroaie
pustiuri la câmpie – muţenie în munţi
chircim dureri bătrâne şi scăpătăm din frunţi
în lunga noapte priveghem ca bufniţi
iar Pripăşitul Cinic umbreşte orice uliţi…
…sfârşitu-am lumină – întind lălâu de vreme
trag cu urechea straşnic: un glas tre’ să mă cheme…
***
ÎN AŞTEPTARE
nu bag în seamă tropotul de oameni
mai scarmăn suflet – iubitul de păduchi
ţi-e silă – frate – cu mine să te-asameni
căci ochii mei: două grămezi de puchi
de-atâtea amăgiri am stat din ceasuri
iar masa cinei nu e sfântă: -i goală
căci viaţa-mi n-a fost drum – ci doar popasuri
iar cei ştirbiţi rămân – mereu – la poală
hulubii cântă – de pe tărâmul dus
habar n-avem de ceruri – n-avem nimic de spus
zăcèm în neştiinţă – acoperiţi de scârnă
pupilele-s străpunse de-o nesfârşită bârnă…
…de-am fost cândva-arătarea unui Om
străbată pân’ la mine povestea unui Pom…
***
BALADA MORŢII APROXIMATIVE
roade luna la ciolane
răstignirile sunt vane
de mult cucii au tăcut
cenuşa s-a aşternut
nu e soartă – nu e poartă
zâna zânelor e moartă
s-a-mplinit golul din soare
nu visez – că iar mă doare
nici măcar nu-mi amintesc
nici măcar nu mă pitesc
dacă vine – las’ să vină
nici nu-ntreb din ce pricină
au secat izvor şi lin
s-a mâhnit Domnul de Crin
au ars stânile în munţi
scorojitu-s-au şi frunţi
nu e boare de răcoare
nici petală dintr-o floare
nu e vreme – nu-s nici îngeri
…pasăre – de ce mai sângeri?
deşucheată şi trunchiată
vine noaptea mâniată
să ne fure zilele
s-aducă lanţurile
dar noi trup nu mai avem –
lanţuri de ce s-agăţăm?
iar zilele le-am vândut
unuia şi orb – şi mut
preţ n-avem nici cât un vânt
nu ştim vorbă şi nici cânt
du-te – noapte – de la noi
nu suntem măcar strigoi…
vei găsi tu de vreun soi
altădată şi-n alt roi
vei afla chiar nunţi de sloi…
…dar pe-aici e cam pustiu
umblă unul smead – saşiu…
***
SILEŞTE-TE SĂ TRĂIEŞTI
sileşte-te să
trăieşti – ca să-i faci în ciudă
hulubului de pe casă ori din
copac – care
cântă – cu foc şi văpaie – încă din
zori
nu-i pasă nimănui de
tine – cum nu-i pasă ce-ai făcut cu
părul ce ţi l-ai bărbierit – de pe
faţă
ia soarele aşa cum este – altminteri
el tot acolo va răsări – mereu
peste cadavrul tău – cu formă tot mai
neclară – hilară – cadavrul tău furat din
veşnicia-nvinsă – cadavru de
fraier (ornat cu aer) – şi de lumină pângărită şi
stinsă
***
OCULTISTĂ
gemenii Rău şi Bine tot de la El purced
în pântec Capra arde – egal – şi zeu şi ied
Sărutul Răstignirii iscat-a Crist-Satan
Cristalul de Cunoaşteri zăngăne lin şi van
ai pus în taină mintea – şi mintea te-a trădat
Pribeagul Nemuririi în ploaie s-a uscat
Focul nunteşte Apa – şi Vinul se revarsă
popoare pier de-a rândul – iar Cartea-i de mult arsă
smintit din drumu-ţi rânced – cobzăreşti a Poet
duhuri fără de număr umflat-au zaiafet
şi cerul şi bordelul s-au inundat egal
vin sfinte prostituate s-aprindă Vechi Opal…
…nu e sfârşit de lume – nici contabilitate:
oricare om e zeul – oricine-i majestate…
…e carne şi e sânge în drumul spre tării
aureole toate-s banale pălării…
***
Topice: Poezii | Comments Off on TOAMNĂ STEARPĂ
Comentarii închise.
