Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

REÎNVIATA EPOPEE DACO-VALAHĂ

de Adrian Botez | Ianuarie 6, 2018

REÎNVIATA EPOPEE DACO-VALAHĂ
(în cinci cânturi – cu PROLOG şi EPILOG)

PROLOG

„…la-nceput a fost
Cuvântul – şi Cuvântul era la
Dumnezeu – şi Dumnezeu era
Cuvântul (…) Toate printr-însul
s-au făcut – şi fără Dânsul
nimic ce-i făcut – nu s-a
făcut…” (IOAN, cap. I, 1-3)

…un Singur Creator şi-o
Singură Creaţie – Creaţia fiind
de-a pururi repetată – şi iarăşi Ea-Creaţia fiind
Însuşi Creatorul

nicicum dăbălăzata – vicleana
periculoasa Treime…

…un Singur Creator – o Singură Creaţie – şi-un
Singur Neam – Mistică
Rădăcină – fără de
Nume – ci doar cu
Sfinte-Atribute: „dac” – „get” – „carp”
„trac”…

din Mistica Rădăcină – Pântec al
Creaţiei – se iscă minunea
Ramurilor (…Copilele Neamuri cu
Nume…) – ce se vor usca-preschimba – din
nou – în Roata Fericirii Rădăcinii:
Singurul NEAM – al tuturor
tărâmurilor

…şi pentru că acestea Toate trebuiau să
poarte – spre născare –
Rânduiala – adică să fie
Revelate: Graiul
le-a rostit Taina Supremă: să li se spună (precum se şi cuvine în
turmele Constelaţiilor Astrale – mereu
schimbându-şi – tot
ROATĂ – păşunea):
HRISTOS!

…în Cumpăna Veciei stă – cu
Lacrimi Demiurgice
pe-obraz: Stăpâna
Schimbătoarelor Semne din
Constelaţii: EA
Muma tuturor
În-fiinţărilor Sfinte:
MUMA MARIA!

…iată singurul ADEVĂR – DEPLINA
MĂRTURIE!

…de-aici începe
Credinţa – se isc’
Credincioşii-Popoare…cărora Grai-Sfântul le-a fost
dat o stânjenitoare
(…şi
cu prea multe – uneori
de tot mincinoase – dar totdeauna
ostenitoare – omeneşti tălmăciri …)
Poreclă: „ISTORIE”…
***

CÂNTUL ÎNTÂI

…când vezi atâtea mii de lănci – plecate SLUJBEI – deci mii de credincioşi
în Pisc de Neam-Rădăcină – mii cavaleri cu plete-arzând – supuşi în rugăciune
(…eroi cereşti – monahi divini – altfel nu îndrăzneşti a spune…!)
nu-ţi poate-n minte gând veni c-am fost cândva ruşini – şi porecliţi:
„popor de căcăcioşi”…
…crunt năvăleam – prăpăd făceam – în piept duşmàn – cu spade mari de fier
un Făt-Frumos – sălbatic zeu – era-ntre noi oricare cavaler
necruţători – zdrobeam păgânii sub copite: ca ploşniţe strivite
plesneau coifuri: cu desfătare-ascultam aste muzìci potrivite
…şi au venit – iar – vremuri de duhoare: ca umbre blestemate
prin mâl de Styx-uri bântuiau umbre cu-armùri – temute şi vestite
cândva… – …acum – doar doage de butoi – peste cap date roate…
…dar iarăşi ne vom răsculà – dezlănţuite uragane – valàhe àrmii
în abìs de Gheenă-om ‘napoia pe demoni! – iar noi – sfinte hàrpii!
şi – în triumf – aduce-vom – valàhii – în alba noast’ Cetate
mii de trufìi-stindarde aurite – smulse în luptă cu dreptate
…vom fi iar zei fulgerători – copii de-eroi – cu Crist în cap de oaste
lumini de ametìst trezi-vor – pe ziduri – fecioare mândre – caste…
***

 

CÂNTUL AL DOILEA

pe când nu se zărea în lume chip de om – aici erau împărăţìi
aici – Miezul Cosmicei Nuci – tărâm al celor precum Candeli: şi blânzi – şi treji – duhlìi…
cu fiarele grăiau năvalnic – cu păsările ciripeau – unìcă limbă:
oameni în fiare-păsări – păsări în oameni – ca-n menuet – se preschimbau…
…ăst rai avea – în mijloc – Munte Ascuns şi Sfânt – s-armonizau cei vìi:
Tărâm şi Măduvă Luminii – El – Magul – Suprem Cânt:
se închinau Lui mii de Păsări – de Îngeri-Flori – cuminţi bondari de Vânt…
…Izvor de Neamuri – Ùnic Copac Cunùnii – demiurgìe pură:
aici domneau IUBIREA – şi HARFA MAIESTĂŢII…nimic nu-nchega ură:
erau Plutire şi Pisc Înţelepciunii – măsură dumnezèie:
nu se-arătase Şarpe – nu uneltea Minciună – nu sfredelea Femeie…
…îşi înfrăţeau văzduhul doar Duhuri de Lumină şi de Miresme Rare
în Horă jucau Zâne – în Pisc roiau Eroii: nu erau Zare-Stare!
…Încununàtul Lumii – El – MAGUL ARMONÌEI – păzeà – spre Ceruri – Pòduri
pe care – prin Cădere – veni-vor – în prisosuri – şi beznele-noroduri…
***

CÂNTUL AL TREILEA

zei-oameni – cu Zeul Suprem generos răstignit
(El – Rădăcina Lumii-aici – în Sacră-mbrăţişare – mănos – TOT a-mplinit!)
popor cu sufletul în ceruri – senìn şi deplìn mântuit
cu trup c-argintul strecurat – deci fără de mormânt
având în fire fraţi-fiare-îngeri – Lup-Ursul – Flori şi Cânt…
au fost lăsat puhoaie-neamuri-crengi – fel-chip de i-au numit:
„poporul Căii Drepte” – „poporul Luminat – fără amurg ori rest”
„popor ce îl iubeşte Zeul – la dânsu-l cheam’ pe numele-i celest”…
…dar ei rămas-au strânşi în jur de Munte-Ascuns
unde-orice taină Magul le-a tălmăcit-pătruns…
ei au rămas – extatici – cu îngerii în Horă
popor de Raze-Duhuri – ieşit cu tot din Oră
ei şi-au păstrat Comoara de-Nţelepciuni Divine
şi-au scris pe Cer şi Piatră despre Lumini şi Bine
ei – Primii Oameni-Carte – din şirul de noroade
nu au impus nici raza – nici vatra – nici mintea cu iscoade
nici Cer de Rugăciune – şi nici măcar Cântarea
nici pe-Orfeu-Taumaturgul – care-mblânzeşte zarea
şi Pòduri ne croieşte în Cuvânt – să stăm – iar – la taclale
cu Cel ce Este – ce-şi ocroteşte Neam – din Deal şi până-n Vale…
…voiau – cum Crist-Zalmoxis – să-şi afle Pace-Iubire-Sărbătoare
singuri: în fremătaţii Îngeri – în Păsări – cât şi-n Floare…
Graàl-Trandafir-Focul se-aprinse-n munţii loru:
Sfânt Sânge-ademeneşte Moartea – ca să aflăm ce-i Doru’…
…dar îmbeznaţii lumii n-au priceput: sub nas
DACUL le dăruit-a raiul – dar ei fac răul pas:
…voind să-nveţi Lumina – când nu ai suflet – lesne
te poţi trezi în vrajbă – războaie – scârnă – bezne…
prostul îşi strică Vatra – strigând după căldură
când Focul e în Duhu-i – iar nu în bătătură…
***

CÂNTUL AL PATRULEA

…e ca un ROŞU MAC în hardughìe – nevinovata Valahìe:
el creşte peste bălegarul – zvârlit în chip: „Viţel de Aur”
dar străpungând în Omenie – ca un sălbatic Taur…
…Potop de Bani sunt Zeii Zilei: un mâine nu mai este…
nici Cer – nici Crez – nu tu-Adevăr – desfiinţate Creste…
Demonii-şi pun pe chip chiar Masca Celui Ce-Izbăveşte
pentru ca – păcălind popoare – să pară…Cel Ce Este…!
…dar Magul – dincolo de nori – nu lasă vârşa să sufoce
pe cei ce-s DACI – adică sunt Lumină: pentru ei – Voce
de Dumnezeu s-a fost iscat – şi-l sfinţì – iar – în Munte – pe Mìsticu-Mpărat!
…din Împăratul Luminat – născuţi Voievozi Smaraldului Zeiesc
Mariei-Sfintei Mume-a Tuturor – COSMICĂ-ICOANĂ – se-nchină – se smeresc
dar scormonind şi-aflând – în Şanţul Aurit al Falei – Momìţa Crimei-FARISEII – toţi Craii se cumplesc:
îşi isc’ îndat’ Coame de Leu – Ochi-Foc Merèu: Şacali şi Hiene pe
Rug Ceresc se rumenesc…
…astfel se-ncetini şi mersul celor cu coarne-cozi:
doar c-apucar’ de răsfoiră – vicleni şi iute – Cartea ce scrie-n Valahìe
(…cine e Magul şi ce face – cari dintre stele ŞTIE…):
semne strâmbate ne orbiră! – …Crezul noi nu-l uitarăm însă
Sfinţii Voievozi se răstigniră – cu inima străpunsă
de mii de fulgere-vedenii: lumea de-aici – în Rai ajunsă…
…urgìi venind – furtuni schimbând – toţi am orbit – pierzând Sfânt Adevăr
şi-n nevăzut – cu sila – mârşavi noi i-am trecut – pe Craii Lerului din Ler:
de nu te-ai fost păstrat în Patrie şi-n Crez – preschimbi Auru-n Fier…
…oare aşa rămânem – pùruri – òrbi fără de-ariàdnicele şnururi?
oar’ ceaţa-o prăpădi minuni – tot leatu-nvăluind în bezne-suluri?
oare tot îngheţaţi în suflet – tot tremurând şi tot spurcând
vom pângări agheasma-n rouri – cuminecarea ascunzând?
…ne-ajunse faţa ca izmana – ne ştergem dosul cu Icoana
ne ploconim – lingăi – la idoli – ne ploconim către MOLOHUL
(…PARAZIŢII-ZARAFI-FARISEII – ca robi noi ascultând…din umblători noi spurcăciuni mâncând!): oare-i vom închina şi Rana
celui Casap ce-a preschimbat Altar în Piaţă – şi-o tot face pe Groful?!
…dar – oare – MUNŢII şi CĂRUNŢII nu-i auziră „groh”-ul?
…orbiţi şi arşi de-a’ Dracului sudori – scrumiţi Minciunii – fost-am mâloşi
am tot tăcut – şi-am fost fricoşi – nu fost-am generoşi
năuci fără de SLUJBĂ – duhnind urdori – lingăi hidoşi
în gudurare-AM ACCEPTAT SFINŢI SĂ NE VINDEM ŞI MARTIRI – LA PREŢUL DE…LEPROŞI!
…ne strecuram – jalnici strigoi – pe lângă garduri de nevoi
tuturor dracilor – şi nu pe rând – ci dèòdat’! – le-am fost umili slugoi…
…şi-am fost ruşini! – la toţi le-am fost părut – pe drept – „popor de căcăcioşi”!
…dar asta-i „balalaică”-istorică – netrebnică la strună! – nu NEAMU-N VÈCI DE RAI
Cel care – necontenit – s-a fost-a închinat DOINEI – cum şi SFÂNTULUI NAI!
…şi colo-n Pisc de Munţi-Părinţi au stat mulţi drepţi ascunşi – veghind la Crez
şi-au păstrat Neamului – ERMIŢII – intact – chiar Sfântul-Miez
dar l-au păstrat cumplit luptând – cu Moartea Firii şi cu Somnul:
să nu se facă de ruşine Neamul – ce-a fost primit SACRA MENIRE
(…de-a fi MINUNII FAR – PREPELEÀC RÂNDUIÈLII – mereu ÎN PISC DE FIRE
de-a fi FĂCLIE RUGII spre RAZĂ-A OMENIRII…) – tocmai în Rai – la Domnul!
…căci CRIST-ZALMOXIS ce-ar fi zis – la Dreapta Judecată
de-am fi venit precum beţivii – cu gura-n pântec şi-n privată…? –
spurcând cu somn Lumina Lumii – de Hristos Înviată…?
…iar Monastirea lui Manole – cum s-o laşi părăsită
şi vàrvar pustiìtă – pururi cernită – pururea-n risìpă – sub Blèstem dărâmată…?!
***

CÂNTUL AL CINCILEA – ULTIMUL CÂNT

…vor fi cutremure – pârjoluri – mìstice sinucideri
şi dispariţii în neant – torèntele de zoaie
din suflet-lume-nchipuită – de-a-ndosulea: demonii- iscaţi – lideri!
…ziduri de munte prăbuşite – lăsând în mijloc Piscul…
Demonu-şi freacă gheare-n hohot – şi tot mai mult se-nfoaie:
delir – poduri la mijloc rupte – peste prăpăstii – riscul
de-a mârşăvi seninătatea-n catran – lătùră infernală…
Broscoiu-n frac – trident cu mandolină – maestru e de gală
Aspìda se încolăceşte-n imnuri cu ucigaşă fală
Sèpia scrie cu scuipatul – în rostu-i de cerneală…
Nisìpuri cuprinzând palate – Castèle cu Şopârle
Arhangheli cocârjaţi în pivniţi – ca nişte-argaţi-codârle…
…nu vor mai fi BĂRBAT-FEMEIE – ci doar o stârpitură
un gnom asexuat – moluscă din perete – pururi scornind la ură
o caracàtiţă-plachìe – orìbilă în formă… – …în Duh: nici scuipătură…
…dar toate s-or opri deodată: o Voce se aprinde
glodoase ceţuri se scrumiră – şi masca se desprinde:
e Magul încercării noastre – venit pe curcubee
să dea Lumină unde-s bezne – Molohul să-l încheie
din invertire să rămână – pentru Statui – Scânteie…
…a strâns tot Mirul de la Floare – şi-a fost chemat ERMIŢII:
pe loc a preschimbat Minciuna – -n Văratice Solstiţii!
…căci Neamul pururi fuse-n Raiul – neprihănit – seninul
dar Încercarea – chiar cernită – a scos din noi veninul:
a scos veninul cu duhoare – veghind VENINUL RENĂSCARE!
…MISTIC VENIN CE-AUREOLEAZĂ MARTÌRII ŞI VOIEVOZII:
cu Sânge-i scris în NOUA CARTE: cei Răi – devin Nerozii…
Hristos e Magul: din cenuşă reface Soare-Lună
Orăcăitul îl preschimbă în DOINĂ – VRAJA-STRUNĂ…
…în Pisc e Neamul DAC-DIN-FIRE – iar Firea e cea bună…
…şi-ncepe astfel un nou Crug – în care Valahìa
e Candelă pentru cei orbi – dar dezlipind orbire:
Lumină din Lumina noastră – vin – iarăşi – vin popoare:
peste gunoaie reveleze-şi – din nou – MÌSTICĂ SĂRBĂTOARE
dar Lumânării-Valahìe toate-i sunt cerşetoare
de Crez – de Patrie-Minune – mai mult: de ARMONIE
de Bucurie şi Nădejde – în SFÂNTA-LE FRĂŢIE!
***

EPILOG

…crunt năvălim – prăpăd noi facem – în piept duşmàn – cu spade mari de fier
un Făt-Frumos – sălbatic zeu – este-ntre noi oricare cavaler
necruţători – zdrobim păgânii sub copite: ca ploşniţe strivite
plesnesc coifuri: cu desfătare-ascultăm aste muzìci potrivite
…şi vor veni – iar – vremuri de duhoare: ca umbre blestemàte
prin mâl de Styx-uri bântui-vor umbre cu-armùri – temute şi vestite
cândva… – …acum – doar doage de butoi – peste cap date roate…
…dar iarăşi ne vom răscula – dezlănţuite uragane – valàhe àrmii
în abìs de Gheenă-om ‘napoia pe demoni! – iar noi – sfinte hàrpii!
şi – în triumf – adùce-vom – valàhii – în alba noast’ Cetate
mii de trufìi-stindarde aurite – smulse-n luptă cu dreptate
…suntem iar zei fulgerători – copii de-eròi – cu Crist în cap de oaste
lumini de ametìst trezim – pe ziduri – fecioare mândre – caste…
*
…şi-aşa se deapănă – pe ROATĂ – lumi după lumi – POVESTEA (de Soare-Lună CUNUNÌA!)
ce-şi are-un cap în SFÂNT-DACÌA – şi celălalt – în VALAHÌA!
…între aceşti Doi Poli (Acelaşi LOGOS!) – cu-mbelşugare îşi revarsă
Harul – Sfânt
Izvorul: DUMNEZEIASCĂ – OMENÌA!
***

VISE DE SEARĂ

…văzut din curtea cu păuni: napoleonic mareşal!
stăpân pe stele şi pe-oceane – înaripatu-mi cal
mă poartă peste-mpărăţii şi peste mii de tronuri:
sunt împăratul Galaxiei – nu-s niciun fel de zvonuri

vindec betegi – redau vederi – învii şi morţi
sfinţesc săraci – fac şi desfac orişice sorţi
pe jumătate sunt în rai – mă am „la toartă” cu Hristos!
…din întâmplare – când şi când – mai umblu şi pe jos…

constat – atunci – că nu am oşti – nu sunt nici împărat
nu-nvii părinţi – nu-nvii străbuni – nici orbi n-am vindecat
sunt doar un biet Poet „plecat” – naiv – candid şi şchiop

de-orice mă sfarăm şi-orice-n lume mi-este hop…
…aşa frumos – de multe ori – visăm pe seară:
treziţi şi trişti – am vrea – pe loc – s-adormim iară…
***

COOPERATIVA MEA SECRETĂ

…am cumpărat – pe sub
picior – bal cu
maioneză de-omor – nervi de
melci – ruşini de
divă (pe
potrivă) – terezìi de-mpăraţi – şi
(mai modern – cu cârnaţi în dinţi!) – minţi de
preşedinţi… – am mai
negociat câţiva ochi de cârtiţă – apoi
goana de ţestoasă
activă (am pierdut la
Ahile – vreo cincizeci de
kile…)

…şi uite cum s-a făcut – deodată – de-o
cooperativă:

cine trece să cumpere de la
mine – vine
incognito – înconjurând mii de
galaxii – scriind comedii – trăgând cu
ochiul printre-ale Cristului
hârtii…

…şi toată afacerea se-mplineşte – fireşte
„muy recóndito”…
***

 

SĂ INTRI-N PATRIE

sculaţi răzăşii toţi de prin mormânturi
şi Feţi-Frumoşii răstigniţi cuvânturi:
ei sunt eroi – aici şi-n cer – să li te-nchini –
schimbat-au glodul puturos – în spini!

astăzi – vor preschimba gunoiu-n sânge:
numai ei văd Patria că plânge
din nou – o Vale-Albă-a fi aici
martìrii ne vor lecuì de orice frici

ei nu întreabă niciodată – nu s-opresc
ei ŞTIU – şi simt – şi se rănesc
FIIND – s-au răstignit odată cu pământul

odată cu HRISTOS – Nou Legământul!

…să intri-n PATRIE – să ieşi din vrajbă
pun’-te-n genunchi – sărută fiecare fir de iarbă:
toate-au crescut din sânge de martiri…

…intrând în casa-mi – scuipând fericiri
călcaţi pe bùnii mei – dragi musafiri!
şi e păcat să mă călcaţi pe gură
căci veţi plăti cu viaţă – nu cu ură…
***

MUNTELE ASCUNS / KOG-A-ION-UL

bărbaţii Muntelui Ascuns aprind Făclia Ştirii
vuind în peştera-nstelată – prooroceşte Vechiul Mag:
„trec toate câte-s fală-n lume – VISĂM DOAR la un prag:
nu-i <<dìncolo>> şi nici <<dincoàce>> – e doar Poemul Firii

în jarul vremii se topesc – vorbe – priviri şi fapte
rămâne Duh aprins înalt: încredinţarea-n Demiurg…
restu-s zădărnicii pripite: cenùşi – năluci şi şoapte –
c-un ultim vaier dinspre Soare – s-or pierde în Amurg

înţelepciuni şi-adânci făgaşe văd ochii tăi în Munte
doar când te lepezi – cu nădejde – de stârv fără de rune
…coarnele de Lumină – iată – se isc’ mistic – pe frunte

şi înţelegi Graiul d-Izvoare – vezi Poarta spre Minune…”
…se spulberă uri şi iubire – în vânturi de furìe:
cu piatra Lunii scrijelită – Slova rămâne în vecìe…
***

BULETIN DE IDENTITATE

la noi – „Salvările” (care nu salvează pe
nimeni şi nimic) – sunt
albe – la englezi
galbene…

Morţii nu-i pasă de
culoare: ea n-are când sta la
taclale – nicicând şi cu
nimeni: ne întinde – fiecăruia
buletinul de
identitate (şi al ei şi
al tău – egal!) – larg deschis – şi
atât!
***

FASCINANTA ŞI TRISTA ILUZIE

păstrând astrală veghe în vechi crùguri
se-aprind pe Muntele Merù mii rùguri
au fost odată – nu vor fi nicicând
împărăţii de vise – niciun gând!

din jungle de Iluzii Siderale
ies tigrii-albaştri – nordice jivìne
un flaut îngână crimele divine:
trec cavaleri – arzând cămăşi de zale

sunt prizonier în propriul strai de raze
mă-ncânt cu stihuri – Lebăda slăvind
cât e revoltă – cât e sacru jind

atât în şovăieli – cât şi-n jenante-emfaze…
…nu pot pleca din mine spre splendida Lumină
până nu spăl ispita în propria ei vină…
***

TRĂIEŞTE-ŢI PROPRIA EPOPEE

nu mă-ntreba – sunt plecat din Grădini
veşti nu mai ştiu – din amurgul târziu:
visez câteodată că-s Fiul de Crini
dar ştiu – totodată: nimic nu e viu

e frumos – e sublim – dar plutind cu vagi nori
nestatornica Formă te-mbie să mori
nici nu ştii să pui punct unei cărţi – la sfârşit!
să fii sfânt – să fii demon: un biet osândit…

nu mai cerşì către cerul vâscos
nu visa – ci trăieşte-ntr-a ta Epopèe
nu te vrea doar un abur de aur – Hristos

ci Păstor de-Armonii – Demiurg-Melopèe…
…smulge din mâlul de lac a ta Spadă
ondìne şi elfi biruieşte – ia-i pradă!
***

EPOPEI FALSE – ŞI EPOPEEA „ACASĂ”

…am fost în Africa – la vânătoare de lei
în India – tigrul bengal nu m-a aşteptat în zadar
cu ursul siberian m-am pupat în cruce – -am dat laba
(c-aşa se face – mereu – pe-acolo – treaba…)
…am fost în pustiuri – …unde vrei şi unde nu vrei!
…dar nu m-am simţit nicăierea sub nori – Magic Zidar!

în Munţii mei Sfinţi – nu ucizi şi nu pupi – ci te rogi
la Izvoarele mele te speli de orişice rele
în poiene te-nchini – prăbuşit – la Albi Inorogi –
Dezvăluirile Duhului – le simt şi-ale mele!

iertaţi-mă c-am tot alungat – degeaba – iluzii
(…oploşindu-mi în suflet – cum ploşniţele – mii de confuzii…)
Strămoşilor dragi – Eroi de-Epopei – Sfinţi Străbuni:
credeam că-n lume-oi schimba multe… – …dar numai voi SUNTEŢI buni…
…iertaţi-mă – Iarbă – şi tu – Înviatule Grâu
Flori în Ninsori – Îngeri din Păsări – Mir-din-Pârâu
(…toate-s iscate din Minune şi Roură de Martiri)
iertaţi-mă – Munţi – Mare – Spini-de-pe-Capete-de-Miri…!

v-am părăsit – şi-acum – întors – plâng: am fost – peste tot – un „peşte” soios
un dezertor răpănos – de la postul-cheie-al Cetăţii-HRISTOS…
…acum rănile mi se-nchid – fermecat:

între Cei Trei Fraţi sunt: deci – chiar mi-s de tot vindecat…

…acum – abia – pot să mă lipesc de-o Cruce Dacică de Sat
şi să mor – între Soare şi Lună: -MPĂRAT…
…nu mai sunt – fără rost – chircit între Coasă şi Plasă:
trăiesc (şi mor) doar AICI – Epopèea Libertăţii: „ACASĂ”!
***

NOIMA COLINDEI: NEDESPĂRŢIREA

Maica e-n lacrimi – şi-n dureri – şi-n noapte
Pruncul mă mustră – cu înmulţite şoapte:
„ce mai aştepţi – de nu mă naşti odată?
eşti Magul meu – dă-mi Steaua Luminată!”

nu mai întreb – pripit şi făr’ de noimă – de Cei Trei Magi –
ştiu: ei călăuze-s – mute – la Sfânt Călătoria!
…în Peştera Luminii – din care tu te tragi
sunt Prinţ ce-aduce-n bucurie – ARMONIA

şi mă supun – prin stih de rugăciune…
…deodată – între raze vii – NIMIC NU-I STRICĂCIUNE!
Pruncul se naşte – re-mpăcând la făr’ de pofte – RAIUL!

iar peste toate se-ntocmeşte – la loc – UNIC AL RAZEI – STRAIUL!
…vor fi lumini – vor fi căderi – dar turme – oameni –
îngeri
vor căuta-n Stih – iar – PÈŞTERA – acolo un’ nu sângeri…
***
URMAREA UNUI CÂNTEC DE LEAGĂN

…”Diavolul se spală pe
lungii săi dinţi – presăraţi prin
mări şi oceane –
dar Ea – neuitata – sare peste
amiază – drept în apogeu…
a văzut – cică – nu-ş’ ce
derbedeu…
…eu mă iau după Cămila Stelară
şi ajung de râsul camioanelor – încărcate cu
pâine intermediară…
până la urmă – rămânem doar Tu şi
numai Eu…
El uită – mereu – că
aveam întâlnire…
dar ştie – totuşi – că
nimic nu-i râvnire!”

…leagăn de copil: Arca lui
Noe – cu
stil…

…acest cântec de leagăn îl tot aud
crud
trecând peste punţi de ceară – mergând pe
sfoară – din mormânt în
mormânt de vară…
oglinzile mă împing
înafară – până când
nu-mi mai încap nici măcar în propria-mi
piele:
privesc – tânjitor – spre Ea – cea care-şi
sărută propria arteră aortă –
şi cădem – cu drag – amândoi –
într-o singulară şi experimentală
bortă…

…e bine, e frig… – …la ce să mai fie folosite
Circulaţia Sângelui şi Singurătatea Poetică?
la ce să mai chinuim elegii
răsărituri – povară –
când e vară – e vară – e vară…?!
(…puţin cam
parşivă şi-avară…)

…urmarea unui CÂNTEC DE
LEAGĂN – este un
sughiţ fără de
sfârşit: interconstelativ
excelent purgativ!

…decad din solstiţii – cu demnitate
regală – şi
redevin eu însumi – apoi – când îmi recit
cu osârdie şi-n extaz
fiinţa gregară
***

NU TE MAI IZMENI – CERCETĂTOR DE CLOŞTI !

pentru o Românie dulce şi-mpăcată
era suficientă o sonată… –
…dar pentru răstignit-scuipata Românìe
nevoie-i de cutremure – furtuni şi agonìe!

patriarhala Valahìe de-altădată
răbda deasupră-i bolta înstelată
dar Daco-Valahìa-asasinată
îţi cere să te sui lângă Hristos – pe dată!

Valàhia – congestionată şi fierbinte
îţi cere – stoluri – sacrificii sfinte
să scoli şi morţii din morminte

şi să răscoli Voievozi – Bour – Colinde…
…nu te mai izmenì – cercetător de cloşti:
vremea-a venit Patria să-ţi cunoşti!
***

„X”

„X” – semnul răscrucii lumilor – etern
promisiunea dumnezeiască – de-ntâlnire la
şosea – monden-prietenească

„X” – locul (întretăind-întâlnind astfel
văzutul cu nevăzutul)
„X” – aflăm – chiar şi-n Tină şi
Mut – ce
nu ştiam c-am pierdut:
Sinea noastră Divină

Hristos va veni – pe aripi de
Albină – să extragă – din
pruni şi
nebuni – zoaiele
fade: nedumeriri – muriri
ne-muriri…

şi să le azvârle – până în…
luni!

să scotocească vântoasele-nmlăştinate
(transcendere-descendere… – …descendere
transcendere – ce
monotonie – ce plictiseală – cât nesfârşit
Spate!) –
să afle (…când sângeri…) – îngeri
cu cea mai luminată putere: Aprindere întru
Desprindere

vom zbura hai-hui (nici
în jos şi nici
în sus – şi-n jos – şi-n sus! – adică
prin Esenţa Lui!) – cu câte
două de aripi perechi („X” – …trebuie să recunoşti că-s mai mult decât
două urechi!) – peste
răscruci şi-ntrebări – peste
mări fără
ţări – şi ne vom găsi ceea ce
nici nu ştiam c-am pierdut – ceea ce
nici nu ştiam că
eram: de fapt
dintotdeauna – căutam – deci
ca zei existam…

„X”: semnul nădejdii – Hristos nu părăseşte
Creaţia – ci-i face câte-o
vizită – în fiecare după-amiază
ulceroasă şi
cinică (numai aparent
absconsă – numai aparent
umbroasă…de fapt – cu
limba scoasă!) – adeverind că
nu există necunoscut (vrut şi
nevrut) – ci doar
somnoroşi (care – cu timpul – pot deveni
orbi furioşi…)

…dar „X” rămâne
cu totul afară şi mai presus de-orice
fire – de
pruni şi
nebuni – suit în elixire şi-n
orfice lire: să nu baţi – să nu
suni – intri (…fireşte – c-un
enorm nod în gât!) – şi
atât: aici este
GRĂDINA POEZIEI –
Zeiesc-Armoniei (fără niciun fel de
fricţiuni!): Grădina cu ETERNE
Minuni…!
***

29-ATARAXIE

petrec legendă fără de speranţă
concertul de viori fără vreo coardă:
poţi să fii om – poţi să fii biată zdreanţă
în viaţă nu-ntâlneşti oştiri – nici hoardă

e-atât de searbădă-n amurg pădurea
e-atât de monotonă stea-rotirea
nu lua în mână spada ori securea:
nici cavaler – şi nici călău cu firea

cântaţi – cântaţi – voi – zâne-ale pieirii
eu nu voi scrie stihuri pentru cântec
nu vreau coroana-tinichea uimirii

nu vreau nici zei umflaţi în pântec…
…m-atinse-o delicată melodie:
o izgonesc – tot orb – la pălărie…
***

NU MAI TREC PE DRUM NICI AMINTIRILE

nu mai trec pe drum nici amintirile
câinii-au intrat sub pământ – s-afle ştirile
e-o noapte cu ceaţă – şi viaţă-mpietrită
cer lipsă: zeii-au făcut meningită

nu-mi pun întrebări – deci – logic – nu exist
în turla catedralei – ceasul tace trist
şi totuşi – din bezne – pândesc duhuri rele
nu-mi sar la gât: au dureri de măsele

citiţi – citiţi psalmii apocalipsei
în toate din jur: isteria eclipsei
citiţi – o – citiţi – asta-i ultima vreme

pe frund de ocean Monstrul se mişcă alene…
…nu vreau liturghii – nici piese de teatru
e-o linişte-anume: îmi vine să latru…
***

NOI AM TĂCUT – CÂND CRIST CEREA ROSTIRE

noi am tăcut – când Crist cerea rostire
şi n-am făcut – Nădejde când n-aveam decât în Spadă
ne-am mârşăvit şi chip – şi soi – şi fire
de n-am mai înţeles din noi decât o sfadă

să cerem să ne judece Valahul
Crist cel cu ţundră – Căciula-i e Coroană:
spre iad – s-a afundat rău şleahul…
tot spre Lumină-a mai scăzut bulboană!

Hristos-Părinte – iartă laşitatea
dar arde fără milă-n noi trădarea!
vreo zece laşi tot apără Cetatea

dar trădătorul o scufundă-n Marea…
…la Sfânta-I Judecată cu Dreptate
de ne-om ierta – zidi-vom Lui Nouă Cetate!
***

DIALOG ÎNTRE OM ŞI DUMNEZEU

„ – e bine?”
„- nu – Doamne!”
„- atunci mori
ori scutură de toamne
acest bicisnic cuib de ciori:
ori vară-ori iarnă:
lumină vrei – sau bezne
să te înfunzi în scârnă pân’ la
glezne?

alege bine:
să nu te pupi în bot cu vreo
satană
la mijloc şi de vară – şi de
iarnă

altfel
‘ntre cer şi glie: te blestemi să fii
stană!”
***

CICLOPUL CLIPOCEŞTE DIN UNICUL SĂU OCHI

ciclopul clipoceşte din unicul său ochi
e-o lume fără cârmă ori cârmaci
nu mai gândì şi încă să nu faci:
un lucru – altul – te umplu de deochi

o mină stă să explodeze sub picioare
dar cui îi pasă – de moarte ori de viaţă?
azi trec pe stradă fùrii de mosoare
iar mâine – tot ei – îţi vor vinde aţă

cu mâna pe cordonul de alarmă
ai adormit – şi stelele fac larmă
nici nu mai ştii că nu mai ai nimic

în ăst tărâm cât oul de limbric…
…soldaţi trimişi ca să te execute
joacă pe rupte – de vecìi – barbùte…
***

DESCÂNTEC CU SICTIR

lingăul linge
câinele plânge
lacrima frige:
frigul de frig
pus în cârlig
cântă de zor
la un motor…

…ce rânduială!
crini de dârvală…
stau şi veghez
trandafir frez
să care-n spate
ouă pătrate
să dea la râpă
tot ce-i risipă
tot ce-i arìpă… –
…să care-o moartă:
lumea-asta toată –
până la Poartă…
***

INCREDIBILA RĂBDARE

să treci pe lângă lucrurile
„comune” – din jurul tău – ca pe lângă
nişte ţurţuri de
gheaţă – enormi – gata să se
desprindă de pe acoperişul înalt – şi –
prăbuşindu-se-n gol (stil
kamikadze!) – să te schilodescă – numai pentru
a-ţi atrage – o clipă
atenţia: fiecare
lucru – socotit „comun” (…cu câte
prejudecăţi stupide suntem
neîncetat – aproape din naştere –
sufocaţi!) – îşi exprimă
surd – indignarea pentru că
treci pe lângă el – impasibil – cu
gându-n vânt – fără să-i bănuieşti
măcar – d-apoi să-i şi
asculţi povestea – poate chiar
groaza-i tragică – ignorând total
câte-a văzut „comunul” (!) – şi câte a
tăcut – atâtea
vremi – despre care tu n-ai ştiut şi nici
nu vrei a şti – niciodată
nimic…

…fii reverenţios – măcar – faţă de
aceste maladive
sensibilităţi „comune” (!!!) – care
încă mute – se-nghesuie – de-o viaţă – în
jurul tău – să-ţi – în sfârşit!
grăiască – uşurându-şi
astfel – sufletul lor – încărcat
monstruos – cu o
întreagă istorie a
incredibilei răbdări…
***

ÎNTRE CRIMĂ ŞI POEZIE – FĂRĂ NICIO APOSTAZIE

Crima se plimbă – tacticos
obraznic – păianjen
păros – printre toate cele cinci degete ale
mânii tale
drepte (…care – spune – c-un
zâmbet parşiv – Crima – sunt mai deştepte!)

în ciuda câinilor – străbunilor şi-a
străinilor – fastuoasă – Domniţa Crimă – Senină ori
numai Frumoasă – deschide
uşă după uşă (ştie că nu-i rost să descopere
niscaiva comori – ci doar să te-oblige a
face salutul
reglementar – înainte să mori) – vomând şi
rânjind – drept în mijlocul sufrageriei Duhului (minţii
îi strânge moţul cu dinţii!)…

cum – Poete – cum oare
să scapi de atât de
fascinant dezinvoltă – ispititoare
Văduva Neagră – care-ţi spurcă – deodată – şi ochi – şi covoare?

cum?! – păi – să-ţi spun şi
arăt: uite-aşa – adu şi-ntinde pe masa de
gală – o coală
albă (ai adus? – bun
să continuăm – cu toată vigoarea
exorcizarea…)

aşa…cu toată palma – acum
prinde – cu toată palma – da – coada
stiloului – nu ca pe o coadă de
cal ghindoc – ci ca pe un
feştelioc cu
busuioc – de cel cu care-azvârli
agheazma (cea cu Foc
trează) – în cruce – la
Bobotează

şi – astfel mânuind – umpli
cu toţi stropii de rază – bărăganul
paginii – fără niciun pic de emfază: pagina
să-şi ia
faţa ei de
amiază – întinsă-ntr-o singură
frază

…apoi – cu voce sonoră – cum numai corul de
catedrală – cântă fericirea din fiece
rază: cântarea tenorilor
şterge şi
spală (în tine şi-n orice
câmpie a filei – a vântului
neagră pală…) – unul câte unul – paşii
Duhorii de
Fală – care trecea drept
Domniţa Crimă – cea făr’ de
rimă

cea brează…
…până aici
ţi-e clar? – da? – atunci
trezeşte toţi paraliticii şi-i
scoală – să umble – cumsecade
cu patul în
poală…

…aceeaşi voce – egală – regală
va exploda – fără voia
ta – în toate
Păsările – Florile şi-n
Munţii-Mările Pământului – aducând
mărturie Sfântului – năpustind Furtună
Cuvântului – admirând Minunea şi
Forţa de a fi mult mai mult decât
o sărmană pagină-n
paragină: nu se mai aude
scrum – pe Masa de-Acum
re-sfinţită – se-ntinde nu o
singuratică filă – ci Păduri – Stufoase
Grădini de-Armonie – Iubire şi
Milă: tu ia din Păduroasa
Grădină – absolut la-ntâmplare – o
Floare – de-acolo de
deasupra de
toţi şi de toate – …prin aceea – Floarea de Crin – veni-va
suspin de Binecuvântare – cu Cleştară
Grăire şi Trează
Lucrare

 

…ţine minte – ceea ce faci nu-i doar pentru
tine şi-o fluşturatică
filă – ci răspândi-se-va – cu viteza lui
Achille – peste toate
Lumile-File – chioampe şi
şchioape – care de tine au fost
mereu – atât de periculos de
aproape…

…acum – Crima şi
Ştima şi-au luat concediu
datorită acestui – aplicat de tine
remediu: acum cântă – cântă în voie – orice
cânt – la orice
nevoie – în orice pământ: ai deschis – fără să ştii
Comoara din Vis – Poartă Grădinii
în care – luminând-tălmăcind Savanţilor Pomi
Desenul Azurului şi
Cartea – numai El – până
azi – cu Grai şi Lumină
A SCRIS…

…ai tăcut… – …dar ce am zis eu
ai şi făcut? – ai înţeles Sfântul
Eres?
***

URMAREA IEŞIRII DIN NEAM

demenţa – jalnica demenţă
când tot ce crezi: nesfântă-absenţă
când râzi şi plângi fără de lume
când te consumi în ample spasme
care-şi prefac glasul în basme
…în jurul tău – coclite dune…

nu e viziune – Poezie
nu sunt vigori de Neam şi Nume:
e singuratică-isterie
strivită între cer şi glie
…în jurul tău – coclite dune…

nu e nici vis şi nici minune
nu e nici cânt – nu sunt nici strune
treci nori înşelători prin minte…
la urmă – negre plăci – morminte…
…în jurul tău – coclite dune…

ce tristă moarte fără viaţă
o negură d-eternitate
din care nu-ţi clădeşti Cetate
ci doar deliruri de paiaţă
un craniu cu găvane sparte…
…în jurul tău – coclite dune…

boceşti în sec – aştepţi comete
dar sub picioare n-ai pământ
ajungi coceanul de ştiulete
nici gând – nici grai nu ai în rând
te zdrumici fără rost – în vânt
…în jurul tău – coclite dune…

demenţa – jalnica demenţă
cu amânări fără clemenţă
n-ai rădăcini – seva-i uscată
nu ai tovarăşi nici strigoii
nu vezi – n-auzi cerinţa Vòii
…în jurul tău – coclite dune…

e prea târziu să ceri un umăr
nu eşti măcar demonic număr
n-ai grai – n-ai strai: nici nu exişti
când chip de om tu scuipi – nu mişti
când fraţi de mumă îţi ucizi
te-or urmări în somn – livizi…
…deja la gură îţi ies spume…
…în jurul tău – coclite dune…
***

MISTICELE BERZE

…cu berzele – o Doamne – ce mai poveste-n sat
când primăvara s-aşeza – la noi – strat după strat!
„-ia uite! – şi-au făcut iar cuib pe cas’ la mine!”
„-da-da – om bun ca tat-tu… – Făt-Frumos – nu alta!”
„-invidios! – sigur că-i bun – vecine:

altfel – şi-ar creşte pui la mine – Crăiasa-Barză-‘Nalta?”
„-pe cas’ la Safta cuibul stricatu-şi-a – ce mofturoasă!”
-„Safta? – femeie rea – ptiu! – lua-o-ar cea cu coasă!”
…şi – uite-aşa – Blânda pe Catalige
fixa – în sat – mistic – morala: şi-acu’ frige!

…eram copii – iar satu-mi… – sat de munte
dar Dumnezeu tot cărţi scria – pe vetre şi pe frunte…
slova de şcoală n-o ştiam – dar slova cea din ceruri

şi-n somn s-arată – Chip de Foc – pe cel’ mai crunte geruri!
…azi înşirăm – nevolnic – la slove de pământ
dar am uitat c-avem – cu Hrist – mai ‘nalt învăţământ!

…”Barza şi Bărzoiul
mătură gunoiul
lùmină şuvoiul…”
***

POET ŞI HRISTOS

acum nu mi-e de scris – dar de umăr
Îl simt lipit pe Crist: „ai isprăvit durerea?”
şi mi-e ruşine – căci nu pot să număr
câte amaruri năvălesc în lumi – ca fierea…

aşa că scriu ‘nainte – să nu cumva să-l mint
pe Răstignitul Lumii – Calea-Adevărul
şi niciun stih de-al meu nu e alint:
cel mult – un vis frumos – omiţând Mărul…

e drept: El – când şi când – mă ‘nalţă de nădragi
şi-ntr-o clipită – mă strecor în Rai
să văd: sunt potrivit – nepoticnit la Grai

sau viaţa-ntreagă – fost-am un cârpaci?!
…şi-ncă mai vreau ceva: un chip să-l văd – pe care l-am uitat:
pe Neamul meu Ceresc – acum – popor înfierat…

…dar Crist mă-ntoarce iute la pagina de-arat…
hei – nu destul de iute: pe inimă-am notat!
***

PENTRU TRĂDĂTORII DE NEAM ŞI PATRIE

rugaţi-vă pentru săraci şi buni
pentru bolnavi – popoare şi străbuni –
dar pentru trădători nu vă rugaţi
altfel – în veci veţi fi VOI blestemaţi!

scoateţi zapisele cu sânge scrise şi păstrate-n lacrimi
şi arătaţi-le – stăruitor – lor – mamelor de iude:
nu le-au secat la timp pântec şi ochi de paparude
iar fiii – iată – vândut-au glia sfântă – sfinte patimi!

să se cutremure şi cerul şi pământul
muierile lor şerpi mereu să nască
nisip să bea – când li-e gâtlejul iască –

ei – ce-au stricat cu Neamul – Legământ
să aibă drept hodină – turbat vânt!
…când or muri – să-i scuipe-afară
biet vândut pământ!
***

IARNĂ DACO-VALAHĂ

e Iarnă peste Neam Daco-Valah – hrănit
cu Rădăcini şi Miere de Albine
copacii-s vii – gheţuri nu-ncleaştă râuri line
să cauţi în Munţi: afla-vei Răni de Răstignit

peşteri răspund în roi de constelaţii
turme şi oameni scriu tărâm de basme
zeii-ciobani fac – la ospăţ – libaţii:
străbuni comuni ne curg în cer – agheasme!

orice Cuvânt ne-avântă Rugăciune
Cântecu-l duce – prin văzduh de nea
acolo unde nu-i vreo cucuvea:

Privighetori doar îşi dau ghes la strune
…pe căi de Cântec – la Crist noi vom răzbi
cu cât mai Iarnă – cu-atât ne vom iubi!
***

CLAVECINUL VALAH BINE TEMPERAT

aici mă veţi afla cântând
şi când s-a stinge-ultimul vânt:
aici e Rai
aici mi-e Grai
şi m-am născut din Sfântul Nai

nu am lăută – am Cuvânt
cu care cânt:
şi ultim firul de pământ
mi-e sfânt…

…cu condei de stele
m-au scris cele iele –
de-am bolit a jele…
apoi Făt-Frumos
iarăşi Naiu-a scos
şi m-a înviat
din sunet curat
frate luminat…
…noi cântăm alene
Ler de Cosânzene
Argint de Sirene…

Pribeagul de Sus
Fratele Iisus
se oprise-n drum
pe gânduri – acum
gândurile – scrum:
Colind priveghează
Cunună de Rază
Raiul luminează
Nunţi de-aştri cuminţi
în Munţi streşiniţi…
…a trecut de noapte
nu s-aud nici şoapte:
Făt Frumos s-aşază
Maria e trează
Serafi ne urmează…
…Magii – în amiază…
***

POET ŞI ARHANGHEL

pământul ăsta are-ntr-însul Cântec
nu ca la alţii – unsurosul pântec:
pajuri se-aprind mii vâlvătăi în cruci de cer
e Ţară Fermecată – -i Vis de Ler…

pământul ăsta – închegat din sânge
ştie-a nunti – a chiui – boci – a frânge:
Străbunul Înger vine-mi la fereastră
cu glas vrăjit – de Pasăre Măiastră

să-mi mustre şi purtare – şi uitare
şi să-mi desprindă dintr-un cui – din zare
un Zmeiesc Paloş – din Văpăi de-Altare

mă-nchină în genunchi – apoi – la luptă!
… din ţâţele de Mumă – mâncarea toată suptă
mă suie azi în flăcări: Arhanghel – cât şi Strună!

…acum nu mi-e ruşine de Jariştea Străbună…
***

TRISTEŢI CLOCITE

tristeţi clocite – cărări de soare – învechite
îmi sunt aşa departe – şi-aşa de peticite…
„a fost odat-un om…” – acuma e-un bolnav
care-şi aşteaptă Moartea – şi bătrân – şi schilav…

n-am întâlnit Iubirea – pe drum de Paradis
uscatu-mi-s-a Trunchiul – Sevele s-au prelins
aştept Nenorocirea – sub orice chip al ei
prea mult adăst sfâşierea – îngroapa ast’ cu lei…

…o – nu mă lupt de mult şi nu mă-mpotrivesc
e seară către noapte – ochii mi se lipesc
dar nu mai am Viziunea – şi nu-L aud pe Crist

e doar Durerea-n Poartă – o Poartă de Artist…
…nu – Arta nu m-ajută – e doar ca heroina:
până şi visul – flascul – mi-a fost tăiat Lumina…
***

CARTEA – SĂRACA…

nu mai şopocăiţi – la patu-mi – de Moartea firoscoasă:
lăsaţi să cred că Moartea-i chiar unica-mi Mireasă…
…şi am trecut prin ceasuri – nici unul n-a durut
dar nu mai dau crezare unui Nou Început…

e noapte – frate – noapte – pe toţi i-am otrăvit
cu slaba mea nădejde – ce nu s-a prăpădit:
„de ce nu mori odată? – devii respingător
o arătare slută – monstru rumegător!”

dar eu nu-mi cer iertare – nimănui – niciodată
şi asta le-nnebuneşte – pe javrele de-ogradă:
de ce Artistul – schilav – mai crede că prin Artă

poţi să mai schimbi vreo iotă – din ce ţi-e scris în soartă?
…şi dacă – hai să zicem! – pe plac v-aş face – iaca:
s-ar face fum – tot rostul – ce-am scris – CARTEA – săraca?!
***

AFAR’ DE ARTĂ – -N LUME – CE NU MAI ESTE SCRUM?

e-aşa târziu – şi – totuşi – scriu – cu-ncrâncenare de nebun:
dac-aş lăsa din mână pixul – pe loc m-aş face scrum!
am lampa-n dreapta – cărţi în stânga – …de inimă nu ştiu:
sunt surd la catastrofe – propriu-mi geamăt… – căci scriu – şi scriu – şi scriu…

şi de e iarnă – de-o fi vară – eu am tărâmul meu
afară de-anotimp şi faptă: un Rai de-Artist şi Zeu!
muriţi – vă sinucideţi – ori mă blasfemiaţi
am Soare şi am Lună – aştri complet …„privaţi”!

Vicleanul Somn îmi dă târcoale – mieros şi fariseu
dar să mă scoţi din Rai – acum – nu doar e foarte greu:
E IMPOSIBIL! – căci Icoane – pictate cu-al meu sânge

mă ţin cu sila între ele! – …una – chiar mintea-mi frânge…
…da – ca să scrii cum apucatul – tre’ să fii foc-nebun
dar spuneţi-mi: afar’ de Artă – -n lume – ce nu mai este scrum?
***

„EU SUNT MANOLE ÎNVIATUL!”

ce-i viermuiala-omenire? – o gloată de pigmei
nu să mă plângă ei pe mine – ci eu să-i plâng pe ei!
dar din foiala otrăvită – ies voci de catifea:
„suprema inutilitate-i Arta! – deci – la cuptor cu ea!”

le-aş da în cap cu-o Poezie – dar n-ar simţi – nerozii
aşa că mă aşez cuminte – direct la coada cozii…
la ce să-ţi sfâşii ultimi MACII – de-un roşu-apoteotic
când vezi cum Crima – coafată – ţi-a strâns cătuşi – despotic?

mai bine zboară-n zări – cu Duhul – Mireasmă-Mântuire
şi lasă-ţi stârvul între gàdini – să-l facă…”mânăstire”!
„eu sunt MANOLE ÎNVIATUL!” – îţi vine să le strigi

dar n-are rost ca răsuflarea-ţi – de proşti să-izbeşti şi frigi…
…cu-adevărat dau Mărturie – -s Constructor-Arhitectul
la tot ce – Criste – -n astă lume – Tu ai făcut Proiectul!
***

MOARTEA ARTISTULUI

de câte ori văd verze-bălţi – mi-aduc – pe loc – aminte
de-Ocean – de Spumele-I turbate: Eroi şi-aflară-n El morminte!
dar ce măreţ mormânt – Oceanul – faţă de astă baltă
în care-azvârl cu pietricele – privind cum raţe saltă…

Hristos-Părinte – -s păcătos – cât nu pot a rostire
poţi să-mi spurci trup – dar l-astrucat – mormântă după Fire:
n-am fost nici laş – nici trădător – Te rog să-mi afli-Ocean
să mă-nvălătucesc cu Valul – la Tine – către Cer:
Artist înseamn’ – hrisoave-adeveresc – Celestul Cavaler!
nu năzuiesc la Nunta Sfântă – „Al Treilea Cioban”:
Frământ râvnesc – Urgii Măreţe – lipsite de-orice an!

n-aş vrea în Rai „democraţie” – să-i frec pe-irozi la coate
ci vreau să tulbur Omenire – cu Duhul – după Moarte!
Furtună – Uragan-Lumină – iar nu meschine vămuri

să-mi zici: „fii Vânt Turbat – pe dat’ să mături trup şi cărnuri!”
…Armuri de Cavaler voi sparge – în lupta pentru Tine
dar nu-mi da Moarte-cu-Sictir – ci Vrednicii Alpine!
***

EPILOG : SECRETARA MEA

vă implor – prieteneşte – din tot
sufletul: când veţi vrea să daţi pe la
mine – rugaţi-o pe
Secretara mea
Moartea – să vă
scrie pe lista de-aşteptare: nici nu vă va veni să
credeţi (vă veţi convinge – însă –
singuri…la
faţa locului!) – dar aici – în
Rai – sunt incredibil de
mulţi (şi diverşi…) iubitori (ba chiar
devoratori – ba…veţi zice că exagerez – dar
lasă…: …şi cum ziceam: ba chiar
CUMPĂRĂTORI!… – …se plăteşte „cash” – la
Secretară – cu
Propriile-ţi Perechi de
Aripi!) – …da – aici în Rai – sunt foarte mulţi
iubitori…devoratori… CUMPĂRĂTORI – de
ARTĂ!!!

…”trai – neneacă!” – veţi zice – unii – aşa morţi
cum toţi suntem – ori
vom fi…puşi la…”puncţi” – ca
şefi-adjuncţi!

„om vedea – dacă-i
chiar aşa” – vor întâmpina – cei
sceptici…

…păi – asta aştept şi
eu… ce
credeaţi! – …dar…ssst! – iat-o pe
Doamna mea
Secretară… – …tocmai coboară – impasibilă
elegant-maiestuoasă – pe
Scară!

…”dă-te la Ea
nu mai sta!” – se aude printre
Norii de după
Stea…

…”veţi muri şi veţi
vedea…!”
„Arta şi
Minunea –
Luminează Culmea!”
…dacă mai ştiţi
lozinci – nu vă
sfiiţi … aici
– în Rai (…se
cunoaşte asta de mult!)
nu-i ca pe
Tântul-Pământul

…bate doar
Sfântul – de Lumină
Vântul…
***

 

Topice: Poezii | Comments Off on REÎNVIATA EPOPEE DACO-VALAHĂ

Comentarii închise.