Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Legături epistolare

de Constantin Dobrescu | Februarie 26, 2018

Legături epistolare între avocatul George Brănescu cu scriitorii Cezar Petrescu și Ionel Teodoreanu

În cele ce urmează introducem în circuitul științific un set de nouă scrisori – inedite – primite de avocatul George Brănescu, personalitate de marcă a vieții ploieștene în perioada interbelică, de la doi scriitori importanți: Cezar Petrescu (1892-1961) și Ionel Teodoreanu (1898-1954), care l-au onorat cu prietenia lor.
La rândul lor, aceștia se simțeau onorați de prietenia avocatului George Brănescu. Cezar Petrescu trimite 5 scrisori din perioada iulie-septembrie 1948 și una din ianuarie1952, iar Ionel Teodoreanu 5 epistole din anul 1952, dar nu publicăm decât patru. Scrisorile sunt din perioada în care România era sovietizată și gândurile trebuiau bine ascunse în limbaj bine ales, ceea ce nu era deloc ușor.
Dacă despre Cezar Petrescu și Ionel Teodoreanu nu sunt multe de spus, având în vedere că deja sunt intrați în istoria literaturii române, despre avocatul George Brănescu știm că a fost fruntaș al PNȚ, autor al unei istorii a aviației românești și al unui tratat de drept aerian, lucrare de pionierat în literatura de spectialitate.
Georghe Brănescu a fost student al lui Vasile Pârvan, pe care a încercat să-l comemoreze în 1947 (1), cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la moarte, dar acțiunea i-a fost refuzată de autoritățile timpului; a fost un animator de excepție al vieții culturale din Ploiești, membru al asociației culturale „Grupul Nostru”, alături de prof. D. Munteanu-Râmnic, I.A. Bassarabescu și Ionel Todoreanu etc. După venirea comuniștilor la putere, avocatul Georghe Brănescu a fost marginalizat, va fi exclus din barou și ca să trăiască era obligat să țină în gazdă elevi de la țară și să-i mediteze. A fost prieten cu scriitorul Bazil Clony din Brăila, fost președinte al Uniunii ziariștilor din România. Despre Ionel Teodoreanu arătăm că venea des la Ploiești, pe care îl considera „orașul bunelor amintiri”; aici a ținut la 30 martie 1940 conferința „Cum am scris La Medeleni”, în folosul soțiilor celor plecați pe front.(2)
În cadrul ședințelor „Grupului Nostru”, unde era membru, a prezentat în anul 1946 o conferință despre scriitori prahoveni*.
Seștie că era un iubitor al vinurilor prahovene. A scris și un roman mai puțin cunoscut, a cărui acțiune se petrece în ploiești intitulat „Să vină Bazarcă”. Limbajul său colorat și pitoresc răzbate și din scrisorile pe care le publicăm.
Legăturile lui Cezar Petrescu cu avocatul George Brănescu erau nu numai de prietenie, acesta îl vizita des pe scriitor în reședința sa de la Bușteni, dar și profesionale. George Brănescu l-a reprezentat pe ilustrul romancier în procesul de divorț ce cea de-a patra soție.

1.
„7 iulie 948, Bușteni

Iubite domnule Brănescu,

Revin la o veche a mea rugăminte, amintită atât prin Ionel Teodoreanu, cât și d-tale, direct, când ne-am întâlnit aici, prin ai. Crede-mă că nu te-aș plictisi, dacă aș cunoaște pe cineva în Ploiești, în afară de Prefect. Dar chestia nu-i de resortul său. Încât, oricum o învârt, tot d-ta cazi victimă.
Când am vorbit, pluteam în vag, căci certificatul alăturat aici în copie, îl pierdusem. I-am dat de urmă, rătăcit într-o carte. Cred că lămurește cum stă chestiunea. Cum însă avocatul J. Văleanu a murit și cum am fost de o neglijență condamnabilă, chiar pentru un… literat, nu știu dacă s-a mers mai departe, pentru cele convenite ca sentința să rămână devinitivă și așa să fie transcrisă în registru de mutațiuni.
Dacă nu te deranjează prea mult, rugămintea ar fi să găsești d-ta vreun june avocat, care să ia asupra lui rezolcarea definitivă a întregii povești, bineînțeles comunicându-mi onorariul pe care îl voi expedia imediat, dacă nu e… prea astronomic.
Am devenit deodată foarte grăbit să rezolv o chestie de atâta vreme neglijată, fiindcă pe deoparte mă tem că noi măsuri vor face mai complicată toată istoria, pe când așa, ca scriitor etc. sunt întrucâtva apărat de confiscări, rechizitorii etc.; pe de altă parte fiindcă fosta mea soție e măritată în momentul de față cu un elvețian, e foarte probabil să plece din țară și atunci chiar că lucrurile se complică de tot. (Pentru o eventuală citație și comunicare, adresa e aceeași din certificatul alăturat în copie însă numele Georgetta Reschovsky născută Ciocâlteu).
Cu 1000+1 mulțumiri și cu rugămintea, când vii prin Bușteni, să nu mă ocolești. Dimpotrivă, mi-ar face plăcere să bem împreună vreo cafea or un păhărel de vin – plus că având cea mai mare parte din bibliotecă aici, stau la dispoziție cu tot soiul de cărți, pentru tot soiul de lecturi.
Cu îndatorate și prietenești salutări.
Cezar Petrescu”

 

2.

10 iulie 1948, Bușteni

„Iubite domnule Brănescu,

Am primit răspunsul. Să trăiești! Chiar astăzi, odată cu acest răvaș, expediez banii prin poștă. și, firește, o previn pe ex-nevastă-mea (una din cele multe), ca să nu se sperie la primirea comunicării, socotind chestiunea de mult tranșată, oricât mă știe ea de moldovean lăsat pe tânjală.
Cartea lui C. Giurescu n-o am. Cred însă că voi fi având altele, deși cele mai multe care mă interesau în acest domeniu erau în legătura boierilor cu țăranii și pământul: Radu Rosetti istoricul etc. pe aci frig și ploaie, vreme oribilă. Te aștept cu drag la cele mai multe pahare cu vin. și sunt bucuros că vei veni mai târziu, pentru moment fiind pus încă vreo 15-18 zile la o cură strictă de tot – porție la cafea, porție la țigări, porție la beuturică – pentru a pune la rezon un ficat cam dogit.
Încă o dată, cu mulțumiri și cu prietenească urare de bine.
Cezar Petrescu”

3.

 

„12 septembrie 1948, Bușteni
Iubite domnule Brănescu,

Am lipsit din Bușteni, umblând lele prin București, Moldova etc. Așa încât abia acum, la întoarcere, am găsit scrisoarea d-tale.
Cum să-ți mulțumesc? Și cum să-mi cer scuze, pentru asemenea întârziere, care va fi dat loc la cine știe ce interpretări?
Eu rămân aici, încă o lună legat de diferite angajamente de lucru. Te aștept cu plăcere, de vei avea răgaz să treci pe aici; mai ales că toamna de obiceiu e vremea mai frumoasă decât în timpul verii.
În orice caz, însă, te rog fii atât de bun și comunică-mi cam ce restanță mai am de plătit pentru acte, căci nu vreau să rămân dator. Și încă o dată, toate scuzele și mulțumirile mele.
Cu prietenești salutări
Cezar Petrescu”

 

4.

„24 sepembrie 1948, Bușteni

Iubite domnule Brănescu,

Astăzi te așteptam cu țuiculiță, mușchiuleț, oarecare vin de prin Moldova, bucuros să mai schimb o vorbă cu un om de omenie, în exilul voluntar în care trăiesc. Când colo, epistola d-tale! Îți imaginezi consternarea, mai ales când dinadins îmi amânasem un drum la București pentru 24, ca să mă pun în funcție de itinerarul d-tale! Dar ce să fac? Ne-om consola altădată, fie și cu un vin mai acruț, localnic, dacă ăsta se va duce pe gârlă, adică pe gât, până la sosirea d-tale. Pre gâtul altora!
Mulțumesc din toată inima pentru act și toată bătaia de cap. Eu tot te aștept, mai ales că vremea pare că se mai îmblânzește. Mâine mă reped la București, până luni, având a umbla după, ca orice cetățean care trage mâța de coadă crăpând de huzur.
Am expediat banii telegrafic chiar azi.
Probabil că la București îl voi vedea oe Ionel, care a mai scăpat pare-se de necazurile de anul trecut, fiindcă văd că pledează pe capete.
Încă o dată mulțumiri și cele mai îndatorate și amicale salutări.
Cezar Petrescu”

 

5.

„11 ianuarie 1952, Bușteni

Iubite domnule Brănescu,

Mă grăbesc să răspund la scrisoarea d-tale atât de călduroasă, într-o vreme când termometrul se ține mereu sub zero grade. Din păcate însă răspunsul nu e așa cum l-aș fi vrut. În jurul datei de 27 ian. sunt obligat să mă aflu la București, tocmai pentru comemorarea lui Caragiale, ca unul care fac parte dintr-un comitet de unde am absentat fără până acum – plus că mai am și o conferință de deditat, tot despre Caragiale, nu știu dacă în ziua de 24 ori 27. Așa că…
De prisos să exprim aici toată părerea mea de rău. Scrisoarea d-tale mi-a adus îndărăt amintirile pe la începutul veacului, când licean am citit Pe drezină, colițele din Viața literară și Vulturii discretului nostru I.A. Bassarabescu. Zic nostru, fiindcă deși nu mi-a fost dascăl de pe catedră ca d-le, mi-a fost și mie profesor în ale scrisului, însoțindu-mă să deschid ochii în micul univers însuflețit și neînsuflețit din jurul nostru, cu un patetism la care alții nu sunt sensibili. Îi urez deci la mulți ani și regret că de la distanță nu-i voi putea închina un pahar de vin.
Iat d-ta, te rog, iartă-mă că nu pot răspunde la invitația care mi-a mers la inimă. Dacă totuși, cu o probabilitate de 1/ 1000, pot scăpa din feluritele corvezi câte mă așteaptă la București, fii sigur că voi da ochii cu Ionel și poate că mă voi sui pe tren. Mai știi cât de năzdrăvan e calculul probabilităților?
Cu bună prietenie,
Cezar Petrescu”

 

1.

„Iubite nene Georgică,

Zeul răspântiilor mă trimite mâine 5 ianuarie 1952 în orașul bunelor amintiri, în care casa d-tale reprezintă pentru mine funcțiunea bunei fântâni în poveste.
Bineînțeles vin însoțit de același prieten cu care am venit ultima dată, mi se pare acum un an.
Aș vrea să ne veselim un pic și de aceea te-aș ruga să îngrijești pentru mine și în numele meu (cum se spune în pretorul justiției) de niscaiva lichid dinspre Urlați sau alte ținuturi bețive ale dulcei și curvăraței Prahove.
Îți aduc deasemeni la cunoștință d-tale că voi rămâne și noaptea în cetate; că deci tare ți-aș fi îndatorat dacă ai obține, de la un hotel cu mai puțini păduchi două camere cu niscaiva paturi.
Trenul și ceasul sosirii nu-l pot ști încă, dar după socotința mea va fi între ora 1 și 2 ale amiezii, ceas foarte iubit de țuică și alte blonde băuturi, precum și alte blonde persoane.
Al matale,
Cu multă tragere de inimă și de pahar,
Ionel Teodoreanu”

 

2.

„2 iunie 1952, București

Nene Georgică,

Gândul meu deșteptat după o lungă mahmureală se îndreaptă cu mare și duioasă atenție la beșleagă Dtale de obraz de Beșie și alte netrebnice fapte, nocturne și diurne.
Adusu-mi-am aminte păcătosul din mine de unul Scurtu (cu mâna lungă) pardon, am greșit, din cauză de țuică, nu-l cheamă Scurtu și Chiru Nae, mare dobitoc din regiunile prahovene, pentru care mintea mea se trudește să-l tragă de urechi din groapa în care căruța cu proști l-a aruncat.
În zi de sfântă joi când clopotele de la toate bisericile vor bate cu vin în căpățâna Dtale bețivă, sosește în bisericosul ținut al Ploieștilor maestra Veronica.
Întocmește o armată de lăutari balaoacheși cu scripci și țambale în fruntea căreia Dtale drept bulibașă să te înfățișezi urcând treptele urât mirositoare ale peronului gării Ploiești din groapa rușinoasă spre lumina zilei și slobozind mare cântare și alte urături din glas, să o întâmpinați și să o duceți cu alai la Tribunalul Ploiești, unde maestra va voi în numele meu să dea cu măciuca memoriului motivelor de recurs în capul lui Jupiter al justiției Prahovene, pentru a se naște o nouă Minervă.
Cu ocazia aceasta, Dta vei afla că ființele se pot naște și cu capul (bineînțeles, dacă îl ai).
Fac un călduros apel la bunăvoința buhăitei Dtale Domnii a-i da caldă asistență pentru cele ale gurii, spre a nu veni în stare de istovire și leșin din darnica și bețiva cetate a Plieștilor. Deasemeni iubită pivniță cu chip de om te mai rog să scapi borhăile pivniței Dtale și să chiteți pe acolo și pentru robul lui Dumnezeu condeerul Ion, două sticluțe în care lichidul să aibe culoarea părului Ilenei Cosânzeana, de duioasă amintire. În ce-l privește pe iubitul Dtale Chiru Nae Dobitocescu la București, adică la Curte S.V. pen. voi avea grijă să desmierd cu coadă de vulpe dosarul, pentru a șterge toate urmele păgubitoare pentru dobitocia sa.
Acestea fiind zise, mă despart de Dta, oferindu-ți mâinile mele amicale și binecuvântarea mea, tot așa păros și bețiv cum ai fost până acuma.
Aceste necuviincioase rânduri dictate iubitei mele Coca, mare motociclistă a mașinii de scris îți vor fi aduse de Făt frumos din peșteră zis Nea Mitică Mustățea, grozav bărbat de la Ploiești, care are cinstea să fie preparat de mine cu maioneze într-un proces care se va desfășura în fața instanțelor bucureștene spre mare hazul lor.
Cu mâna Dtale de urangutan te îndemn a lua acest bilet din mâna sa suavă ca aripa libelulei și ducând-o la cârnul și fărnăitul Dtale nas să vezi a ce miroase: că poate îți miroase a căței de usturoi, ceea ce ar fi în stare să-ți mărească încă bestialele pofte de băutură, de mâncare, de dezmăț.
Rămân al Dtale cu coliva la dispoziție.
Ionel Teodoreanu
Ipioponepelupus Tepeopodoporepeapanupus.”

 

3.

„București, 15 octombrie 1952

Iubite Nene Georgică,

Observ că ai început să calci pe urmele lui Toma necrdinciosul. Bea deci o damigeană de vin de Urlați pentru a te tămădui de clătinarea curului. Căci toate vin de la cur. Capul fiind numai o sucursală spațială a acestui organ substanțial al omului prin care ies toate bunătățile pe care le înghite gura orgoliosului cap.
Unii perverși susțin că intră unele lucruri pe acolo. Ferească Dumnezeu de mai rău, cum ar fi de pildă castravetele pe care Sultanul a poruncit s-l introducă în curul lui Ali.
Drept care Ali a fost cuprins de un mare hohot de râs. Întrebându-l Sultanul de ce râde, Ali a răspuns: Cum să nu râd de atâta castravete, când în curul lui Soleiman ați vârât un cantalup?
În curul meu, Nene Georgică, nici cantalup nici castravete nu a intrat. Cu alte cuvinte, sunt teafăr pe pământul acestei toamne.
Dacă nu am venit în ținuturile bețive ale Ploieștilor aceasta se datorește împrejurării că nu am știut despre data procesului și chiar dacă aș fi știut tot nu aș fi putut veni din cauză de beție, curvie și treburi.
Trag mare nădejde însă că la sfârșitul lunii noiembrie voi fi la parastasul lui Chiru Nae la care vom contribui cu multe kile de vin și alte asemenea isprăvi bețive.
Te pup Coane Georgică, iar Coca ce cu ale sale degete a scris această mârșavă epistolie spune că nu numai castraveți și cantalupi… sunt și degetele… Vezi să nu ți-l bage Coane Georgică.
Te pup,
Ionel”

 

4.

„Nene Georgică,

Singurul jurist mare este vinul roșu. Acesta, în speță cabernet Săhăteni, regiunea Tohani, după vreme de 3 săptămâni am căutat soluția amicului nostru, mi-a dat-o în sfârșit, soluția depășind dovleacul juridic al Dtale precum și fecula judiciară a subsemnatului.
Iată care este soluția acestui dificil proces.
Buba este procesul de ultraj cu condamnare suspendată, suspendare care este revocată de hotărârea Trib. Ploiești. În mod idiot, ceea ce este foarte frecvent în gândirea judiciară și Dta, precum și distinșii sfetnici de la Ploiești, ținut foarte iscusit în vinuri prin Valea Călugărească, dar mai puțin iscusit în gândire judiciară, precum și dovleacul meu judiciar de pe malul Bahluiului și acum recent ajuns pe malul valah al Dâmboviței am căutat în mod idiot, iartă-mi eufemismul, să dăm lupta alșa cum ne-o oferea adversarul, adică în recursul declarat la București împotriva sentinței condamnatoare. Deși am găsit recentă doctrină sovietică și în special o teorie a lui Tranin asupra culpelor, care poate fi folositoare recurentului, formulez oareșicare rezerve asupra rezultatului.
Jurisprudența Cabernetului însă mi-a dat soluția mult căutată: lupta trebuie însă dată la Judecătoria Drăgănești, care se află situată în curul juridic al Dtale, unde pe calea unei acțiuni de revizuire trebuie obținută achitarea recurentului din acest proces.
Deci iată ce trebuie să facă bețiva Dtale ăptură.
Să te duci cu preopinentul la susnumita judecătorie, acolo vei contribui punând la contribuție iluzia capului Dtale să-mi scoți o copie de pe cartea de judecată condamnatoare, precum și de pe dispozițiile perceptorului ultragiat zice el și deasemeni de pe depoziția martorului care-l însoțea la acel sechestru judiciar cu prilejul căruia s-a săvârșit șa-zisul ultraj.
Pe temeiul acestor acte care-mi vor arăta materialul probant al acuzării în procesul de ultraj, voi formula la București adică de la București, o acțiune de revizuire pentru a obține revocarea condamnării date de Judecătoria Drăgănești.
Te rog trimite-mi materialul acesta cu cea mai iscusită viteză, devreme ce doresc ca până la 28 aprilie, termen pe care l-am obținut pentru depunerea unor motive suplimentare în recursul de la Curtea 5m să soluționez problema revocării hotărârii date cu suspendare la Drăgănești.
Ai priceput, Bibicule,
Dacă n-ai priceput, bea o damigeană cu 5 litri de vin și vinul îți va compensa insuficiențele cerebrale.
Al Dtale cu creer deplin și vin lafel,
Ionel Teodoreanu”

Topice: Studii | Comments Off on Legături epistolare

Comentarii închise.