Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

ÎNDREPTAR DE TERAPIE DIVINĂ

de admin | August 24, 2018

ÎNDREPTAR DE TERAPIE DIVINĂ – breviar sufletesc

Constantin MARIN

Se cuvin, cred, trei cuvinte, în ceea ce priveşte cartea pe care o avem în vedere: bucurie, recunoştinţă, îmbărbătare. Bucurie – pentru că o asemenea carte este echivalent cu un colet, primit pe adresa personală; recunoştinţă – pentru că este un semn de la Dumnezeu, care este Părintele iubit, adorat, care niciodată nu îşi uită copiii şi le trimite cadouri; îmbărbătare – deoarece ,,coletul” cuprinde sfaturi practice pentru viaţa cea de fiecare zi a unui creştin.
Autorii acestei frumoase isprăvi duhovniceşti sunt doamna Cezarina Adamescu, părintele Radu Botiş şi Constantin Vlaicu. ,,Nici o întâlnire între prieteni nu poate fi mai temeinică decât aceea dintre copertele unei cărţi. Ea conferă trăinicie simţămintelor şi bucuria dăruirii totale. Locaşul spiritual al cărţii este acoperământul ales astăzi pentru a ne împărtăşi gândurile, cuvintele, sentimentele. Este un acoperiş pentru rugă”, motivează doamna Cezarina Adamescu demersul care a stat la realizarea acestei cărţi.
,,Îndreptar de terapie divină – breviar sufletesc” constituie un sprijin de folos pentru fiecare dintre noi, care acceptăm întru totul că Mântuitorul Iisus Hristos a coborât din slava cerească, luând chip de rob, pentru ca omenirea să fie reabilitată şi absolvită de păcatul neascultării protopărinţilor noştri”, spune doamna profesoară Sorina-Mihaela Botiş, în debutul lucrării.
Urmează un interludiu, prin poezia părintelui Radu Botiş, Vorbeşte – Clipele se scurg: Vorbeşte, Doamne, clipele se scurg / Şi cerul parcă-i mai sărac de stele. / Par zilele adeseori mai grele, / C’nd totul se înveşmântă în amurg. // Vorbeşte, Doamne, vremea e puţină. / Cărarea se-ngustează tot mai mult – / Aş vrea cât mai e timp s-ascult / Cereasca simfoni în surdină. // Şi de-aş mai vrea să mă răsfăţ o vreme / Cu lumea pironită-n pământesc, / Adu-mi aminte de-un tărâm ceresc, / Lipsit de înguste, sumbre teoreme. // Nu înceta, Prea Bune, să-mi vorbeşti, / În astă lume atât de trecătoare, / Cuprinsă-n cea din urmă încercare / Pierzaniei, în lucruri nefireşti.
Şi tot Sfinţia Sa ne invită să ne reamintim cuvintele Mântuitorului: ,,Eu sunt scăparea ta, eu sunt pacea şi viaţa ta. Vino lângă Mine, pentru a găsi odihnă sufletului tău, lasă cele trecătoare şi nu te gândi decât la veşnicie”. Pentru aceasta ,,Ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi păzeşte-l cu credinţă”. De asemenea, ,,Fii drept şi smerit înaintea lui Dumnezeu, fiul meu!”, ne îndeamnă părintele-coautor al acestui Îndreptar de terapie divină. O ,,armă” de foarte mare eficienţă, în lupta cu patimile izvorâte din lăcaşul inimii, cea pofticioasă şi grabnică în toate, este răbdarea. Însă, ne este amintit faptul că ,,Cel care caută să fugă de supunere, acela fuge de harul lui Dumnezeu; deprinde-te, deci, cu ascultarea şi cu înfrânarea poftelor, dacă voieşti să nu fi plecat trupului şi sângelui. Luptă-te împotriva ta însuţi şi nu îngădui ca mândria să-şi înfigă în sufletul tău ghearele. De ce te plângi, când ştii că eşti vinovat de muncile iadului şi ai primit iertarea doar prin bunătatea Domnului şi prin iubirea Lui fără de margini” (…) Între reflecţiile creştine, părintele Radu Botiş strecoară câte o poezie, precum cea pe care o cităm integral: Mă rog… ,,Mă rog. / Şoptiri de stele-mi spun / Că dincolo, o lume / Se înalţă vie cu alt nume / Încrezător, mă rog. // Mă rog. / Pe-un drum ceresc răsar / Noi bucurii fără hotar / Şi îngerii sfioşi păşesc / Prin raiul cel dumnezeiesc, / Încrezător, mă rog. // Mă rog. / Un imn ocrotitor / Scoboară-n glas înălţător, / Fiinţa-ntreagă luminând / Vroirea Celui Blând, / Încrezător, mă rog”. Şi o Confesiune: ,,Aş vrea, Doamne, să-Ţi cânt / Să Te încânt, / Eu, călător efemer pe pământ. / Uneori, îmi lipsesc sentimente / Curate, / Iubirea de frate, rostu’ de adevăr / Ori dreptate. / Doream să-Ţi spun / De multă vreme, însă acum / Lucru curat m-a cercetat / Cu al Tău sfat. / Voi lăcrima în rugăciune, / Gest de căinţă pentru puţinele bune. // Acestea sunt. / Trăind, să renasc prin Cuvânt”.
Ne lăsăm conduşi, în continuare, de părintele Radu Botiş, pentru a parcurge capitolul intitulat ,,Modelul sfinţilor”, care începe cu un îndemn ferm: ,,Lasă deşertăciunile lumeşti şi vino după Iisus” şi apoi, continuând cu atenţionarea ,,Fii smerit!” ,,Oare de ce ne pasă ce ne spune altul despre felul şi chipul în care se judecă lucrurile? Cel căruia îi vorbeşte Cuvântul (Cel) Veşnic, acela cunoaşte lumina. Toate vin de la acest Cuvânt atoatestăpânitor; El este începătorul tuturor, El vorbeşte înlăuntrul nostru, fără de El nu poate fi înţelepciune, nu poate fi judecată dreaptă”.
Unii dintre noi s-au întrebat, probabil, în vreun moment sau altul, dificil, din propriile vieţi: ,,Care este rostul necazurilor?” Răspunsul îl descoperim în acest Îndreptar de terapie divină: ,,Folositoare sunt necazurile şi încercările, pentru că adesea ele îmbunătăţesc inima omului, făcându-l să ştie că el este un străin şi un călător pe pământ, şi nu trebuie să-şi pună nădejdea în nici o creatură de pe acest pământ. Credinţa permanentă trebuie să rămână în Dumnezeu, căci lumea aceasta este plină doar de răutăţi şi de fărădelegi”. De mare ajutor sunt faptele făcute din iubire: ,,Trebuie să suferim unii pentru alţii, să ne mângâiem şi să ne ajutăm la nevoie, să ne învăţăm între noi, povăţuindu-ne unii pe alţii”.
Cei cărora le place singurătatea şi tăcerea sunt povăţuiţi: ,,Caută vremea potrivită, ca să te gândeşti la tine însuţi şi să-ţi îndreptezi mintea către binefacerile lui Dumnezeu”. Şi mai util este ceea ce trebuie să practicăm în fiecare zi: ,,Să îţi aduci aminte că trebuie să mori”, astfel încât ,,În tot ceea ce faci şi ce gândeşti trebuie să lucrezi în aşa fel încât să fii pregătit în permanenţă pentru întâlnirea cu Dreptul Judecător”.
Partea a doua a Îndreptarului… cuprinde o prezentare impresionantă a activităţii literare a doamnei Cezarina Adamescu. Cităm din reflecţiile spirituale ale domniei sale: ,,Gestul cel mai rotund: acela al împreunării palmelor în rugăciune”; ,,Drumul sfinţeniei nu admite… popasuri”; ,,Fără să-şi piardă din transcendenţă, Dumnezeu se apropie neînchipuit de mult de tine. Îl poţi descoperi mergând alături de tine pe stradă, în ochii unui copil, în durerile unui bolnav, în neputinţele unui vârstnic, în lacrima unei mame…”; ,,Mi-ai incendiat inima cu o lumânare sfinţită”; ,,Şi-atunci am înţeles: nici o cruce, în afară de a mea, nu mi se potrivea pe spinare”; ,,O virtute de admirat: discreţia desăvârşită”; ,,Spiritul necultivat devine lesne «pârloagă»”; ,,Nu m-am rugat. Azi am lipsit de la întâlnirea pe care mi-a dat-o Iisus”.
Paginile cu caracter memorialistic sunt emoţionante, prin autenticitatea lor transferată dinspre cea care le-a trăit spre cititor. Ele alternează cu paginile de reflecţii, gânduri şi meditaţii creştine, ce exprimă metamorfoza continuă, ascendentă, a doamnei Cezarina Adamescu.
Din mulţimea de poezii, ce poartă semnătura sa, prezentăm câteva: ,,Stea de dimineaţă – În drum spre veşnicie / Tu ne conduci, Marie. // Eşti stea de dimineaţă / Pe calea fără ceaţă. // Eşti aurora care / Vesteşte mândrul Soare. // În noaptea ce se-ngână / Tu ne conduci de mână. // A dimineţii astră. / Tu eşti Lumina noastră”; ,,Există răni – Există răni vindecătoare / Există răni peste pârjolul rănii / Din care te ridici întrebătoare / Şi-n mâini ţi se aprind pe rând mătănii. // Există răni făcute de lumină / Ce îţi colindă-n carne şi în sânge / Există răni ce te albesc de vină / Balsamuri peste ochiul care plânge. / Există răni pe care le poţi duce, / Există răni făcute de o cruce…”.
Constantin Vlaicu este un ziarist cu o intensă activitate publicistică în revistele on-line şi pe hârtie. Dar şi autor/coautor al volumelor Străjer la porţile pădurii; Mehadia – vatră de istorie milenară; Iosif Coriolan Buracu – o legendă vie; Oameni de seamă ai Banatului. Este, de asemenea, colaborator la reviste româneşti care apar în străinătate. Din grupajul intitulat ,,Florilegiul gândirii – bijuterii sufleteşti” cităm: ,,Negreşit, gesturile sunt o oglindă a sufletului! Mai mult – gestul sincer şi delicat reliefează o anume nobleţe sufletească, ce nu poate sălăşlui decât în fiinţe cu dragoste pentru aproape şi pentru Dumnezeu. Să aflăm cu toţii bucuria de a oferi daruri semenilor noştri şi satisfacţia oferită de fapta bună, ca o încununare, sau o împlinire a fiinţei umane, raportate la misiunea vieţii, dată de Dumnezeu!”; ,,Peste toate, suntem sclavii timpului şi întotdeauna am fost adeptul acestui principiu, că Dumnezeu, cu ajutorul timpului, stăpâneşte totul şi toate”.
Îndreptar de terapie divină se constituie ca o ofrandă adusă lui Dumnezeu de către cei trei ,,truditori” literar-duhovniceşti, cu ajutorul cuvântului care revigorează.

 

Topice: Recenzii | Comments Off on ÎNDREPTAR DE TERAPIE DIVINĂ

Comentarii închise.