Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

,,CELOR CARE ÎMPRĂȘTIE ȘI ÎNTREȚIN DISCORDIA, UȘOR LE POȚI INTUI CARACTERUL” (Radu Botiș)

de admin | Noiembrie 6, 2020

Vasile BELE

,,Azi este despre…!”, vorba prietenului ,,Feisbuc”, MĂRTURII MARAMUREȘENE, An ll, Nr. 3-4, august 2020, revistă de cultură, tradiție și atitudine civică, ilustrată cu lucrări realizate de Constanța Abălașei-Donosă.

O revistă nouă, în peisajul literar, ai fi tentat să zici, la început, și ai avea dreptate, dar dacă te uiți cine sunt colaboratorii acesteia, clar ai zice: ,,- Wow!”.

Prof. Liliana ROIBU, din Cetatea Neamțului, face o amplă și obiectivă recenzie a numărului doi, al revistei apărută în plină criză epidemiologică, (pag. 3-25), recenzie care poartă titlul: ,,Revista Mărturii maramureșene – tezaurul de spiritualitate din altarul culturii“, unde afirmă: ,,Am onoarea, bucuria specială și emoția, de a prezenta al doilea număr al Revistei de cultură Mărturii maramureșene, din luna martie, Editura Napoca Star, fondatori Andreia (Ghib) BOTIȘ, scriitorul și promotorul cultural Radu BOTIȘ. Revista se adresează cititorilor de toate vârstele și profesiile, poartă mesajul culturii scrise, cu rol în cercetarea, conștientizarea valorilor în spațiul modern-tradițional autentic, creionează o alternativă de gândire și trăire dincolo de imagini și cuvinte, luminând, hrănind, încălzind sufletul“, pag. 3.

Constanța ABĂLAȘEI-DONOSĂ, semnează în imediata continuare a Editorialului, o SCHIȚĂ DE PORTRET – RADU BOTIȘ, pag. 26-29, care notează: ,,Poate că Dumnezeu a vrut să fie așa! De ce spun acest lucru? Fiindcă alături de poetul Radu Botiș colaborez la revista Mărturii maramureșene, al cărui director este, eu, fiind în colectivul redacțional. Acest lucru m-a bucurat, deoarece, când mi-a propus acest lucru, mi-a vorbit sub sentimentul dătător de viață culturală“, pag. 26, dar se continuă, ,,Am citit din scrierile sale! În gând și în cuvinte, am aflat că poartă un ritm personal cu care am făcut cunoștință în momentul în care am avut sub lumina ochilor, din scrieri. Așa mi-am dat seama, printre altele, că este dăruit cu o luciditate interioară care se poate exprima sub diferite forme: poezie, proză și mai ales comentarii“, pag. 27.

Prof. ing. Gina CĂLĂUZ – administrator public al orașului Ulmeni, jud. Maramureș – în eseul ,,Monumentului Eroilor Români, din Ulmeni, jud. Maramureș – PAȘI PRIN ISTORIE”, pag. 30-35, ne prezintă amănunte despre ,,reabilitarea și modernizarea monumentului eroilor“, executată în 2018 – Anul Centenarului, proiect finanțat de către Ministerul Culturii și Identității Naționale, pag. 30. ,,În 6 iunie 2019, în Ziua Înălțării Domnului – Ziua Eroilor, eroilor noștri li s-a redat demnitatea, cu ocazia sfințirii monumentului refăcut (după poza istorică) în cinstea lor și a slujbei religioase de pomenire. În sfârșit, pentru prima dată după 77 de ani, fiecare erou a fost pomenit cu nume și prenume, iar numele lor rămâne sculptat cu suflet pentru eternitate“, pag. 32.

,,MĂ ÎNCEARCĂ UN GÂND…“, ne mărturisește Kessy Ellys NYCOLLAS / ISCHIA, pag. 34-36, iar traducătoarea și scriitoarea năsăudeană, Elisabeta BOȚAN, ne prezintă primul grupaj de poezii, din care, vă ofer exemplu, ARTĂ POETICĂ,

,,Poetul se retrage în lumina cuvintelor

N-are nevoie să cucerească paradisuri

pentru că el nu crede în infernuri

Îi ajung doar așternutul versurilor sale“, pag. 38.

Fondatorul acestei reviste, Radu Botiș, în ,,ÎNTRE INCERTITUDINE ȘI LIBERTATE“, de fapt, PREFAȚA VOLUMULUI Contraste, de A. C. POPESCU, pag. 39-41, citind manuscrisul, și elaborând prefața, scrie: ,,Piesele de teatru din acest volum aș putea spune că ascund multă poezie, mai exact proză poetică, aforistică, autoarea reușind să găsească o multitudine de sensuri pentru același lucru. Se oprește la un lucru și prin personajele pieselor de teatru din volum îl întoarce pe toate părțile punând pe tapet toate nuanțele ce le poate avea“, pag. 40, pentru ca în final de prefață, să tragă o pertinentă și punctuală concluzie: ,,Volumul Contraste, în general este o meditație filozofică asupra vieții, cu personaje emblematice ce poartă în ele un mister greu de a fi dezlegat, dar care în dialogurile dintre ele sau monologurile ample duc spre ideea libertății de sine. Rătăcit în noroiul temerilor omul își caută libertatea interioară pe tot parcursul pieselor de teatru din această carte“, pag. 41.

Doctorandul Octavian GROZA, pe care am avut onoarea să îl cunosc personal, își prezintă un mic eseu din teza de doctorat, cu privire la ,,PĂRINTELE MAXIM ( MARIUS) MORARIU: ELOGIUL SMERENIEI ASUMATE“, pag. 42-46, din care citez: ,,Părintele Maxim s-a născut în Țara Năsăudului, în localitatea Salva, în trecut parte a vestitei zone grănicerești, într-o familie pentru care cuvinte precumcinste, corectitudine, onoareși respect, au avut și au valoare de lege. De aici, de sub aripa protectoare a părinților și profesoarei Ana Filip, părintele Maxim a luat drumul Clujului universitar, unde a absolvit cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă (specializarea teologie pastorală) și ale Facultății de Istorie și Filosofie (specializarea istorie)“, pag. 42-43.

,,L’ULTIMO CAVALIERE“, pag. 47, este un poem ,,marca” Radu Botiș, cu o traducere Daniela FORCOS, iar Gabriela VERBAN, pag. 48, traduce din același autor, poemul SOVRANITA DEL BENE.

Despre GÂNDIREA CRITICĂ ȘI INVĂȚAREA ACTIVĂ, ne prezintă un studiu, Andreia (GHIB) BOTIȘ, pag. 49-56, cu subcapitolele ,,Moduri și stiluri de gândire”, ,,Gândirea critică și învățarea activă”, ,,Caracteristici ale gândirii critice”, sau ,,Ce înseamnă a gândi critic?”.

Promotorul cultural, Mariana MOGA, ne prezintă o FIȘĂ DE AUTOR și câteva poeme din sufletul izvor de mir, pag. 57-61. Nu mă rabd să nu vă prezint poemul CONFESIUNE, pag. 60:

,,Au trecut anii peste mine

cum au trecut peste râul din spatele grădinii,

peste sălciile ghemuite,

peste trifoiul înflorit…

Iar eu m-am aflat

în fiecare zi,

în fiecare anotimp

și m-am trezit

în fiecare dimineață

pentru mai târziu,

în fiecare săptămână

pentru luna următoare

și în fiecare an

pentru un nou început.

Atunci,

de ce în toate trecerile eu nu apar?“, pag. 60.

Alexandru DĂRĂBAN, ne prezintă câteva date despre ACTIVITATEA MISIONAR-PASTORALĂ A IEROMONAHULUI ANTONIE BÂZNOG ÎN SĂCELUL MARAMUREȘULUI, pag. 62-64, motivându-se: ,,Antonie, pe numele de botez Alexandru, s-a născut în 14 august 1866 în Sângeorz-Băi, județul Bistrița-Năsăud… și a funcționat ca administrator parohial în Săcelul Maramureșului (aparținând de Protopopiatul Dej) de la 15 octombrie 1919 până la 28 decembrie 1922. Începând cu această dată slujește în parohia Feiurd-Pădureni până pe la 1929, după care se mută în Chinteni, unde a slujit până la trecerea la cele veșnice“, pag. 62-63, iar extraordinara, talentata Liliana ROIBU, ne încântă cu poeziile: ,,Cerbul cu amurg în frunte”, ,,Imperiul eternității”, ,,Prin neaua de îngeri”, ,,La umbra unui secol” și ,,Din Moldova-n Maramureș“, pag. 65-67, din care vă propun, prin citare, un crâmpei:

,,Din Bistrița, pe Iza, în sus,

Dumnezeu, comori a pus,

Puntea și cu florile,

Ca să treacă horile,

Munți cu argintate creste,

Trecutul ce dă de veste,

Prin glas de tulnic tânguios,

Răsare neamul cel fălos.

Din turlele de mănăstiri

În jocuri și țipurituri,

Din Maramureș, în Bucovină,

Umplu cofa la fântână

Cu apă rece de izvor

Și cu dorul călător,

Vă las mărturiile,

Graiul dulce, iile,

Din Moldova, în Maramureș,

Țâșnească precum un iureș“, pag. 67.

Pentru volumul IULIU-MARIUS MORARIU. REPERE ALE AUTOBIOGRAFIEI SPIRITUALE DIN SPAȚIUL ORTODOX IN SECOLELE XIX ȘI XX: IOAN DE KRONSTADT, SILUAN ATHONITUL ȘI NICOLAE BERDIAEV, apărut la Editura Lumen, Iași, 2019, semnează o recenzie pr. stavr. Radu BOTIȘ, pag. 68-70, ,,Autobiografia spirituală din spațiul ortodox în secolele XIX și XX este prezentată prin intermediul a trei lucrări cu valoare fundamentală, respectiv cea a Sfântului Ioan e Kronstadt, cea a Sfântului Siluan Athonitul și cea filosofului Nicolae Berdiaev. Autorul vorbește despre viața fiecăruia dintre cei trei, arată cum a influențat modul lor de viață felul (lor) de a scrie, iar apoi prezintă aspectele mistice care pot fi regăsite aici”, pag. 70, iar Daniela FORCOȘ, ne prezintă o ,,SCRISOARE DIN STRĂINI“, pag. 71-74.

Poeta Carolina BADEA, ne ,,răsfață” cu poeziile ,,Răstigniți în noi” și, ,,Cântecul verii”, pag. 75-76, astfel:

,,Cu visele lăsate la porțile luminii,

Spre leagănul de frunze, cu murmuru-i de dor,

Te-ademenește luna, chemându-te-n poveste

Și-n gene-ți lasă noaptea, soptinduți somn ușor…!“, pag. 76.

Emil HĂLĂSTUAN, ne prezintă ,,RĂNILE ASCUNSE ALE ROMÂNILOR, LA 80 DE ANI DUPĂ DIKTATUL DE LA VIENA”, pag. 77-82, iar poetul Vasile HATOS, prietenul Maramureșului, aduce poemele ,,Trăiesc”, ,,Destin” și ,,Când plâng adeseori“, pag. 83-84.

Dr. Constantin DOBRESCU, propune o punte de legătură între ,,Portugalia și România“, pag. 85-87. Îi urmează Lhana NOVA, cu un grupaj de poeme: ,,Dumnezeii cei din lemn”, ,,Nu mi-e teamă!”, ,,Proverb biblic” și ,,Unde, Doamne, să mă duc?“, pag. 88-91, iar bistrițeanca Nadia LINUL URIAN, propune  FAȚA NEVĂZUTĂ LUMII, pag. 92-95. Poetul Sorin BĂLĂȘCĂU, își lasă amprenta eului liric în poemele: ,,Lumi peste lumi”, ,,Poemă”, ,,Uvertura cuvintelor”, ,,Punți evolutive” și ,,Constatare” pag. 96-98.

Un eseu de o sensibilitate aparte semnează prof. Aurel GHILEZAN, ,,Oameni de seamă ai Maramureșului: conf. univ. dr. Vasile TIMIȘ“, pag. 99-102, Elisabeta VERESS, artist plastic, Cavnic, Maramureș, ne prezintă ,,LUMINA DIN ADÂNCURI“, pag. 103-105, afirmând: ,,Lumina incandescentă pe care o propun ca variantă alternativă a locului comun despre mină și mineri, constituie o magică negare a întunericului. Omul pleacă sau iese din adâncuri cu charma lui solară care-l ajută, îl sprijină, îi limpezește mintea. Cu lumina care-l învăluie protector, nu o lumină fizică, repet, ci o lumină charmică, omul rezistă spasmelor de frică, temerii că nu se va mai întoarce din hăul negru, că va rămâne captiv muntelui“, pag. 105.

Alexandra FIRIȚĂ, pag. 112-114, subsemnatul, Vasile BELE, pag. 118-121, Gelu DRAGOȘ, pag. 154-155, Ioan DRAGOȘ, pag. 162-163, Adrian BOTEZ, pag. 181-182, Mihai EPLI, pag. 194- 195 și Radu BOTIȘ, pag. 198-199, suntem cei care întregim cu poeme, paginile acestei reviste prețioase.

Nu lipsește rubrica/pagina cu ECOURI LITERARE, unde semnează eseuri – Olimpia SAVA, Violeta Sabina LAZAR, pag. 217-218, iar în pag. 202-213, sub rubrica/pagina VEȘTI BUNE, ne sunt prezentate câteva dintre rezultatele și premiile obținute în diverse concursuri naționale și internaționale la care a participat RADU BOTIȘ, fie în calitate de fondator al revistei, fie în nume personal. Și-aici, neapărat, amintesc premiul, diploma și cupa obținute la Festivalul de la Săcele (Brașov), din toamna acestui an, 2020, mie revenindu-mi bucuria și onoarea de-a le aduce în Maramureș, (în calitate de participant la această manifestare extraordinară, în organizarea lui Florentina DANU și Trandafir SÂMPETRU – președinte al juriului). Fotografiile dovedesc totul! Sau… o fotografie în locul cuvintelor! Mulțumesc pentru încrederea avută! Mândru să mă număr printre participanții la acel eveniment cultural.

Președintele L.S. R. filiala Maramureș, Carmena Felicia BĂINȚAN, pag. 115-117, propune eseul ,,Metafora sau… modestia“, iar IMPACTUL COMUNICĂRII ÎN POLITICA EDUCAȚIEI ȘCOLARE, ne este prezentat de prof. Mariana Cristina POPAN, pag. 122-124. Col. Liviu PÂRJOL, (Secretar ANCMRR din MAI, filiala ,,Pintea Viteazu”, Maramureș), în articolul ,,128 de ani de la Mișcarea Memorandistă!“, pag. 125-132.

*           *           *           *           *           *           *           *           *           *           *           *          

Al. Florin ȚENE (LSR/UZPR), în eseul ,,OMUL TALENTAT SFINȚESTE NU NUMAI LOCUL DAR ȘI CUVÂNTUL SCRIS…“, pag.200-201, ne mărturisește: ,,Am primit zilele trecute, prin feciorul meu, dr. IONUȚ ȚENE, de la preotul Radu BOTIȘ, scriitor cu harul dat de Dumnezeu, să meșteșugească cuvântul, revista Mărturii maramureșene, anul II, nr. 2, martie, 2020, pe care o editează, broșura Viața vie a unui mănunchi de creștini români la care, lângă cupa cuvântului umplută cu harul sufletului, a surprins memoria clipei, pentru eternitate, imagini ale Bisericii de lemn monument istoric cu Hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din satul Arduzel din comuna Ulmeni, și cd-ul cu poezii și gânduri creștine recitate de Radu BOTIȘ, sub genericul Stropi de rouă divină, pag. 200. ,,Cele trei lucrări primite de la preotul Radu BOTIȘ le consider trei trepte pe scara sfințirii cuvântului românesc“, pag. 201.

Scriitoarea Olimpia MUREȘAN, prin NOTELE DE LECTURĂ, pag. 190-193, ne semnalează o apariție editorială: ,,VASILE ROBU – UN EMINENT ȘI DEVOTAT ÎNVĂȚĂTOR AL SATULUI ROMÂNESC DIN TRANSILVANIA”, scrisă de Înalt Preasfințitul părinte Irineu, Arhiepiscopul al Alba Iuliei, la Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2020. ,,Portretul spiritual-moral al învățătorului iubit și de pioasă amintire – așa cum îl descriu elevii lui de odinioară – cuprinde credința în Dumnezeu – virtute care l-a așezat sub acoperământul aripilor divine, s-a împodobit cu dragostea pentru aproapele, dragostea față de patrie insuflată învățăceilor, exigența constructivă, optimismul sănătos care îi dădea impuls să nu cedeze în fața dificultăților vieții, rafinamentul spiritual era o altă trăsătură a dascălului cu suflet de artist contemplativ și practic, deopotrivă – iubea natura cu plantele și animalele ei, onest și harnic – toate le făcea încredințat fiind că numai pe arborele muncii cresc florile plăcerii . Era conștient că rezultatele muncii se văd planificând viitorul, mergând spre el cu trudă“, pag. 193.

Constanța Abălașei-Donosă, ne face cunoscut că undeva în satul Chelința (MM), există o minune de elevă (18 ani), Raluca Maria RUS, și ne vorbește despre ,,exercițiile sale de exprimare“, pag. 186-189.

,,În arta plastică, în arta scrisului, în arta muzicală, teatrală, balet și multe altele trebuie studiu și exerciții enorme. Și cum spuneam, după un an de studiu a încercat să-și facă un repertoriu de simboluri având grijă cum și ce se întamplă, ca la prima lectură a unei cărți, să respecte întocmai sensurile literare. Vizitându-i un site personal unde și-a expus din lucrările proprii: peisaje, flori, portrete, fructe și alte obiecte, ca tehnică de lucru și punerea culorii în pagină, este făcută sub starea emoțională comună, unde de fapt, își și face simțită prezența în lumea comună“, pag. 186.

Prof. Liliana ROIBU, despre care am mai făcut rostire, supra, semnând Editorialul acestei reviste, la rubrica Tinere talente, ,,DE MÂNĂ CU EXCELENȚA! DE VORBĂ CU DUMNEZEU!“, pag 183-185, ne aduce în prim-plan activitatea literară, cultural-artistică, a tânărului Ioan Marian ACATRINEI – ,,solist, corist, purtător de cuvânt, participant în diverse activități culturale, umanitare. Debutează în literatură, în publicții, în anul 2018, participă la concursul Bucuria dreptului de a fi copil, Ediția a II-a, obține Premiul I“, pag. 183, … ,,Își dorește să promoveze tradițiile, așa cum le-a moștenit de la bunicii Elena și Stelian, (care cântă la fluier și caval, tatăl, la acordeon), așa cum a fost educat, preluând folclorul autentic, arta teatrală, de la mentorul prof. artist Liliana ROIBU“, pag. 184.

Prof. Aurel GHILEZAN, ne face cunoștință cu ,,TROIȚA – loc de închinare și mulțumire lui Dumnezeu“, pag. 178-180. ,,Când treci pe lângă o troiță și te închini înaintea ei, parcă simți că te apropie ceva de ea, parcă o energie te atrage, îți dă mângâiere, liniște, speranță. Dacă numărul bisericilor este mare, al troițelor este și mai mare. Ele sunt amplasate la bifurcații sau intersecții, unde se crede că spiritele răului au puteri sporite și pot pune stăpânire pe drumeți. Ori rostul amplasării acestor troițe la răscrucea drumurilor este tocmai de a alunga spiritele rele“, pag. 178.

Antoneta RĂDOI, redactor-șef Convorbiri literar-artistice, be semnalează un fapt mai deosebit… în plin ,,sezon” pandemiologic, dumneaiei marchează apariția volumului ,,Pandemia… nebunia (Coronavirusiada 2020)“, o culegere, în plină ,,pandemie, când, datorităinvaziei Covid 19, am fost obligați, între 16 – 15 iunie 2020, la #stați-acasă, perioadă destul de controversată, în care Ordonanțele de Urgență, date de guvernanții noștri, s-au succedat în ritm amețitor, bulversant și frustrant, prin absurdul lor, timp în care, fiecare dintre noi, precum niște arestați la domiciliu, am gândit, am simțit, am trăit și reacționat diferit“, pag. 174. În această culegere-antologie, îl găsim prezent și pe Radu BOTIȘ, (pag. 174-177). Felicitări! Iată, deci, că se poate gândi și pozitiv. Bravo Antoneta Rădoi! Felicitări tuturor participanților, nu puțini la număr…

Pe parcursul a șase pagini, (168-173), prof. Mircea BOTIȘ/pr. Radu BOTIȘ, ne prezintă un scurt dar foarte documentat studiu monografic al localității Ulmeni. ,,Din istoricul orașului Ulmeni”, putem afla: ,,Prima atestare documentară a actualului oraș Ulmeni datează din anul 1405 sub numele de SILIMEGHIU, nume care s-a metamorfozat în mai multe feluri și de mai multe ori de-a lungul timpului. Pe pagina a II-a a Evangheliei tipărite la Blaj în 1765, ca și în matricolele din 1822-1823, numele actualului oraș apare ca SULIMEDIU, fiind tradus, solul mediu, sau solul de mijloc. Avem de-a face, astfel, cu denumire latină. Nu trebuie să mire pe nimeni acest lucru, având în vedere faptul că localitatea noastră servea drept loc de popas pentru legiunea romană care își avea sediul la Porolissum (Moigrad), atunci când aceasta se deplasa spre Baia Mare, Ulmeniul fiind la jumătatea drumului“, pag. 169. Felicitări dragi prieteni pentru implicarea în descoperirea, valorificarea și tezaurizarea localităților noastre, acest lucru fiind o îndatorire morală a fiecăruia dintre noi. Bravo autorilor acestui studiu monografic! Felicitări celor care au susținut această valoroasă și frumoasă apariție editorială.

Aceeași Constanța Abălașei-Donosă, într-un alt articol, ne mărturisește despre ,,TERAPIA DOCTORIȚEI MARIA MONICA BURLACU , pag. 164-167, întrebându-se: ,,Ce m-a determinat să scriu acest articol? Nimic mai simplu! Autoarea acestor lucrări, a vrut ca niciodată careva, să-i cunoască acest hobby. Sunt foarte multe persoane, fie tinere sau mai în vârstă care scriu ori fac artă în afara profesiei. Publică într-un an 8 sau 10 cărți, deschide tot atâtea expoziții, după care au îndrăzneala a se compara cu Blaga sau Păunescu, Țuculescu ori Luchian… Maria Monica Burlacu este medic în orașul Cluj-Napoca… A lucrat cu pacienți și colegi medici din toate colțurile lumii. A predat studenților din Irlanda, fiind un bun profesor, profesionist de excepție primind drept recompensa diferite trofee. Însă dorul de pământul natal, de Apusenii și Bucegii noștri, de arealul în care trăim cu cerbi carpatini și Dunărea albastră, a determinat-o să se reîntoarcă în Romania. Aici face același lucru util pentru copiii semenilor români, și nu numai” pag. 164.

*          *          *          *          *          *          *          *          *          *          *          *

Prof. dr. Mihaela ROTARU, (pag. 158-161), face o minunată recenzie la ,,volumul de poezii…CA TĂMÂIA ÎNAINTEA TA, un succes de mare ecou, nu numai în plan literar, ci și cultural, în general privind, știut fiind faptul că, încă de pe arunci, preotul Radu Botiș era o personalitate marcantă a spațiului cultural (a transgresat de mult granițele băimărene, prin activa sa manifestare pe diverse și atât de numeroase paliere!). Acest mănunchi de poezii, de o sensibilitate aparte, a fost premiat la secțiunea VOLUM DE DEBUT, în cadrul FESTIVALULUI PRO UNIONE, Ediția a II-a, Baia Mare, în decembrie, 2001, obținând premiul Editurii Ariadna, pentru poezie religioasă“, pag 158. Repet, este vorba despre volumul CA TĂMÂIA ÎNAINTEA TA…, apărut la Editura Ariadna, Baia Mare, 2002.

,,Traducerea în limba engleză, inspirat realizată de către Liviu IVAN, sporește profunzimile de gând, de sentiment, de emoție și de trăire. Această nouă perspectivă aduce un plus de lumină ideilor enunțate, fie în versuri, fie în rânduri de proză – care posedă, înlăuntrul lor, eleganța și muzicalitatea specifică versurilor, dovadă de netăgăduit că, și în expuneri, în îndrumări morale, părintele Botiș rămâne sub mantia sa de… poet“, pag. 160-161.

Un ,,REMEMBER: GÂNDURI LA APARIȚIA REVISTEI MĂRTURII MARAMUREȘENE, AN II, NR. 2, MARTIE 2020“, ne împărtășește, cu emoție și bucurie, aceeași Constanța ABĂLAȘEI-DONOSĂ, 156-157, care afirmă: ,,La jumătatea lunii martie 2020, a apărut revista de cultură, tradiție și atitudine civică Mărturii maramureșene , nr. 2, fondatori fiind Andreia (GHIB) BOTIȘ și scriitor Radu Botiș din Ulmeni, Maramureș. Această publicație apare trimestrial sub egida Uniunii Ziariștilor Prefosioniști din România și a Asociației Cultural Creștin Umanitare Ars Vivat, sub conducerea lui Radu Botiș. Colectivul redacțional al acestei reviste este: Constanța Abălașei-Donosă, Constantin Dobrescu, Gelu Dragoș, Aurel Ghilezan, Marius (Maxim) Morariu, Ana Cristina Popescu, Walter Uberhart“, pag. 156.

,,De la un capăt la altul, aceasta cuprinde: Critică literară, Grafică, Istorie, Însemnări literare, Impresii de călătorie, Amintiri, Memorialistică, Poezie, Proză scurtă, Spiritualitate, Teatru, Tinere talente – Andra Maria ARICIU, Raul Alexandru MITRUȚI“, pag. 157.

Ionuț CARAGEA, în eseul INFRĂȚIRI LITERARE, (pag. 151-153), face o recenzie la volumul ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ. OPRESTE-MĂ, LA TINE, MARAMUREȘ! OPREȘTE-MĂ, ÎN TINE, ANOTIMP!, apărut la Editura Armonii culturale, Adjud, 2020, coord. Vasile BELE, Gelu DRAGOȘ și Nelu DANCI, afirmând: ,,Este un act de curaj să publici în ziua de azi o antologie care să cuprindă poeți și prozatori situați pe diferite paliere de vârstă și afirmare. … Apoi, cine este interesat să cumpere cărți de câteva sute de pagini, în care sunt incluși mulți autori necunoscuți sau altfel spus, nepromovați de revistele literare? Mai nimeni. Dar interesul, oricum, este altul“, pag. 151. În calitate de coordonator al acestei minunate antologii, în numele tuturor celor antologați (cuprinși în cele aproape 600 de pagini!), aduc un cuvânt de mulțumire pentru aplecarea asupra volumului spre a-l recenza. Prețuire și respect profund, domnule Ionuț Caragea. Mulțumesc pentru poemul dăruit cititorilor, și cuprins, drept motto, în volumul antologic, considerat extrem de valoros de către echipa de coordonare a acesteia, ca fiind unul reprezentativ cu o sensibilitate aparte.

Buna mea prietenă Ionica BANDRABUR, o poetă cu o sensibilitate extraordinară ce o are Slănic Moldova, semnează un laborios, important și extrem de interesant, de o frumusețe absolută, un ,,eseu-jurnal”. În fapt, concret, este vorba despre impresiile, trăirile și emoțiile care au cuprins-o în urma participării într-o tabără de literatură. Este vorba despre JURNAL DE CĂLĂTORIE, ÎN URMA TABEREI DE CREAȚIE LITERARĂ ,,DUNĂRE, VALS AL IUBIRII”, 3-5 IULIE 2020, DUNAVĂȚUL DE JOS, JUDEȚUL TULCEA, pag. 137-144.

Scriitoarea Ionica BANDRABUR, se remarcă printr-un lirism autentic, cu profunzime și detalii care trasnsmit emoție puternică. Iată, de această dată, în ipostaza de eseistă, și una veritabilă. Scrierile Ionicăi BANDRABUR, sunt extrem de interesante, trăirile sunt foarte frumos punctate cu ,,lux” de amănunte, cum ar zice, un critic literar. Te felicit dragă prietenă, și-ți mulțumim pentru aceste minunate clipe de adevărată emotie pe care ni le oferi. Prea îmi place acest eseu, încât mă simt obligat, să recunosc faptul că mi-e foarte greu să mă hotărăsc ce să citez, din text, după cutume, drept exemplu. Totuși, ,,risc!”, deși crede-mă aș cita întregul jurnal. Este minunat, și repet felicitările mele, in calitate de recenzor.

,,Întâlnirea la gara Tulcea cu primul om răspunzător-asumat pentru ceea ce urma să se întâmple, a fost cu scriitoarea Olga VĂDUVA GRIGOROV, coordonatoarea și organizatoare taberei de creație literară DUNĂRE, VALS AL IUBIRII, dar și cu alți oameni de cultură cum ar fi: Leliana Mihaela RĂDULESCU (Vîlcea), Angelica STĂNCIULOIU, pr. Constantin CIUBUC (Prahova), Petru T. GRĂDINARU (Vaslui), Florentina DANU (Brașov)“, pag. 138.

,,Priveam sălciile ce păreau a fi babe, niște bocitoare cocoșate de furtuni și ploi, încercând pe alocuri să îmi strecor privirea printre draperiile verzi-gălbui, unele cu broderii de puf ce se desprindeau și își luau zborul plutind deasupra apei, căutând parcăo locul sacru pentru smerenie sau să se ascundă de frigul ce va veni odată cu sfârșitul toamnei“, pag. 140-141.

Și câte n-aș avea a spune, dar am să vă las bucuria lecturării, la Dumneavoastră dragi prieteni-cititori.

Sub rubrica AUSPICII. GÂNDURI NEÎMPLINITE, IDEALURI FRÂNTE. REMEMBER PROF. TRAIAN RUS, pag. 145- 146, în această revistă ni se redau câteva frânturi e gând, al celui care a fost prof. Traian Rus, un înflăcărat promotor cultural din această zonă. Recunoștință eternă în fața unor asemenea oameni, iubitori de patrie, înflăcărați susținători ai patriotismului, tradițiilor și spiritualității românești. ,,Ziua de 31 august 2012 a fost pentru mine una de excepție. În sfârșit a sosit momentul pentru a putea scăpa de o povară care m-a apăsat din ce în ce mai tare în ultimii ani. Și în cazul meu sunt valabile poetului popular:

Când m-apropiu de-al meu sat,

Cunosc câinii pe lătrat,

Oamenii pe cuvântat,

Pe mama după oftat. Toată viața mi-am dedicat-o comunității care m-a adoptat, Oarța de Sus, dar n-am făcut nimic pentru cei în mijlocul cărora am văzut lumina zilei și cu care mi-am petrecut copilăria. Conștiința, bat-o vina, în caz că există, te mustră destul de aspru. Apeluri u fost. Au fost chiar proiecte în care mă puteam implica“, pag. 145.

            Din păcate, azi, prof. Traian RUS, nu mai este pământean, pentru a se putea bucura de toate acestea. Este doar amintire. Grăbit să plece în lumea fără doruri, și-a lăsat aici gândurile spre a fi împlinite, duse mai departe, finalizate, materializate, de urmași, crezând că lasă totul, pe mâini bune! Așa este. Proiectele continuă spre împlinirea lor. Dumnezeu să îi vegheze somnul! Drum lin printre îngerii cerului!

La rubrica PORTRETE DE ROMÂN, avem doi militari de frunte, ofițeri ai României, patrioți și înflăcărați luptători pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățenești. Col. (rez.) Ioan CETERCHI și col. (rez.) Liviu Aurel PÂRJOL – un articol semnat de colectivul redacțional.

Felicitări bravi militari! Ne sunteți, ne-ați fost și ne veți fi repere adevărate, exemple de urmat, prin/pentru întreaga Dumneavoastră activitate profesională, pusă în slujba cetățeanului, pag. 147-150, dar și un veritabil articol, pag. 125-132, semnat de col. (rez.) Liviu Aurel PÂRJOL – secretar ANCMRR din M.A.I. filiala Pintea Viteazu’, denumit 128 DE ANI DE LA MIȘCAREA MEMORANDISTĂ!

,,Memorandul, document aprobat la Sibiu, a fost trimis printr-un emisar deghizat și a fost predat lui Eugen Bròte, vice-președinte al PNR, sosit mai înainte la Viena, care s-a ocupat de traducerea și caligrafierea lui în limbile română, germană și maghiară“, pag. 128.

Cred că am parcurs în integralitate această superbă revistă! Cel puțin asta era idee. Dacă nu așa s-a întâmplat, îmi cer scuze, nu a fost cu intenție ci ,,am fost presat de timp”. Aduc mulțumire tuturor celor care s-au implicat în această apariție editorială, indiferent sub ce formă! Este o muncă enormă! Succes în drumul literar, dragi prieteni. Mulțumesc pentru șansa de a mă (re)întâlni cu Dumneavoastră, fie și prin intermediul acestei superbe reviste!

Chiuzbaia, 4 noiembrie 2020

Topice: Diverse | Comments Off on ,,CELOR CARE ÎMPRĂȘTIE ȘI ÎNTREȚIN DISCORDIA, UȘOR LE POȚI INTUI CARACTERUL” (Radu Botiș)

Comentarii închise.