Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente

Arhiva autorului

OBÂRŞIE

Joi, 14 Octombrie 2010

Nu vreau pietre aprinse de stele, nici comori străfulgerate de mit, vreau doar cântul pădurilor mele, prin rănile unui timp netrăit. Din zori până în seara aproape, ploaie-mă câmpul cu stropii de flori, el, neamul meu, chinuit m-a rodit, tot el, bătrân, pe mine mă-ngroape.

CU CAPETELE SURE ÎŞI MÂNĂ BRUMA CALUL

Miercuri, 6 Octombrie 2010

LAZĂR LĂDARIU Pe o câmpie arsă, din cronica pustie, Cu capetele sure îşi mână bruma calul, În răzburata vreme, pe calea neîntoarsă, Prin viile ruginii mă cheamă iar Ardealul. Cu ai mei eu vin, cu toţi încep tăcutul cântec, Ei toţi, cei răstigniţi azi cu palmele în cuie, Oglinzile-aburite întoarcă timpu-n vrere, Prin iarna care […]