Poezii
« AnteriorulSufletul…
Sâmbătă, 11 Februarie 20122 Februarie 2012, la amiază… Mă simt şi eu deseori vinovat Pentru sufletul ce mi s-a dat, Întrebările lui îmi aşteaptă răspuns, Niciodată vremea nu e de ajuns.
FRIGUL
Miercuri, 8 Februarie 2012E tot mai frig, e tot mai frig – Şi gazu-i parcă apă chioară, E parcă mult mai cald afară, Să te-ncălzeşti, de-atât câştig –
FIUL MEU DE PRIN STRĂINI
Sâmbătă, 28 Ianuarie 2012Inc-o noapte a trecut, Patul nu l-am desfăcut. Stau pe-o margine de pat Într-un plâns şi-ntr-un oftat.
DE CE?
Vineri, 20 Ianuarie 2012De ce pe ţară scrie faliment? Şi pe ciocoii ei, prosperitate? De ce poporul este repetent, Şi-alesii lui, sunt premianţi în toate?
INTERVIU CU DOMNUL EMINESCU
Duminică, 15 Ianuarie 2012- Unde te-ai născut, Bădie? - Pe un Rai de Românie! - Cum ţi-a fost, Bădie, traiul? - Viaţa – Rai – şi Raiul – graiul!
De ziua ta, fetiţa mea!
Miercuri, 11 Ianuarie 2012Fetiţă dragă, fir de floare rară Trecut-au ani de când ai răsărit În prag de toamnă, la sfârşit de vară Din lutul meu cu dragoste sfinţit. Te-am îngrijit cu lacrima de rouă Şi te-am crescut în dragoste, frumos Rugându-mă în nopţi cu lună nouă Să-ţi fie drumul vieţii luminos.
Confesiune…
Vineri, 6 Ianuarie 2012Poetul e un om a-normal. De la naştere el poartă semnul mirării pe frunte
Rugăciune
Miercuri, 4 Ianuarie 2012Boabe de rouă tremurând pe flori Culeg cu buzele-mi de dor arzând Iar ochii-mi plâng şi mă cuprind fiori În noaptea lină mă trezesc… scriind. Îmbrobonate, frunzele-mi şoptesc Un cânt mirific coborât din cer Mlădiţe de iubire ce-n linişte-nfloresc Îmi dăruiesc credinţă, putere să mai sper.
Satul cu dor
Marţi, 3 Ianuarie 2012La poalele Carpaţilor de-Apus Luminile au străluciri de-argint Acolo tot ce-i rău a fost răpus Miroase codru-a floare şi absint. Sub munte plin de doruri, răsfirat Pe firul apei ce oglizi împarte, Râtul Romanilor a fost odat’ Sătucul ce mi-a fost întâia carte
Sunt
Duminică, 1 Ianuarie 2012Sunt umbră şi suflet născut din esenţa Cuvântului lin ce se scurge din suflet Sub lava încinsă ascund chintesenţa Aceluiaşi gând ce mă-nvăluie-n cântec. Stindardul ce flutur mereu printre semeni E alb şi el poartă sub falduri Lumina! Fraţi suntem cu toţii în toate, şi-asemeni Copacului-ţară, sfinţim rădăcina
« Anteriorul