Patrioţi,cinste lor!
de Radu Botiş | 1 Decembrie 2020
Topic: Diverse | Comments Off on Patrioţi,cinste lor!
Ne-a părăsit poetul Ionel Sima
de Gelu DRAGOŞ | 26 Noiembrie 2020
Poetul Ionel Sima alături de fiica Amalia Sima
Poetul Ionel Sima, de loc din Suciu de Sus, Ţara Lăpuşului, s-a afirmat tot mai pregnant în ultima vreme, atât prin volumele publicate („Cărări printre stele” 2013; „Copacul Iubirii” 2017; „Frânturi din suflet” 2018; „Roua florilor de primăvară” 2019; „Lumina gândurilor” 2019), cât şi prin apariţiile cu poeziile Domniei sale în reviste prestigioase, din care amintesc: „Calendarul Maramureşului”, „Armonii Culturale”, „Contraste Culturale”, „Caietul Cenaclului Literar”, „Din Vatra Satului”, „Mărturii Maramureşene”, „Izvoare Codrene”.
Lecturându-i poeziile pot să afirm că Ionel Sima, în majoritatea poemelor sale, aduce un elogiu Iubirii, în toate formele ei. Pentru el Divinitatea este aşa cum a înţeles-o de mic de la părinţi şi bunici, nu iese deloc din perceptele biblice, iar Femeia înseamnă motorul acestei lumi: femeia-mamă, femeia-soţie, femeia-iubită, femeia-prietenă, copilă. Ea reprezintă jumătatea şi echilibrul lui.
Deşi par versuri livreşti, uşoare, în acest nou volum numit „Gânduri răzleţe”, sensibilitatea, frumuseţea multiplelor pasaje auctoriale, spiritualitatea, armonia şi muzicalitatea versurilor o să ne ducă într-o lume mirifică şi o să uităm de cotidian, o să ne facă plăcere să citim versuri emblematice despre cele patru anotimpuri, unde primăvara, când totul renaşte, inclusiv speranţa noastră în mai bine, are un loc aparte: „De vrei să vină primăvara/ Te roagă la lună când iese seara/ Să mângâie toate să crească/ Să le iubeşti şi lumea să le iubească” (De vrei să vină primăvara) sau „Aştept să ningă iar cireşii/ să mă ascund sub ei/ să sorb dulceaţa vieţii/ din florile de tei./ Aştept să ningă iar cu soare/ să mă îmbrac cu frunze/ să îi zâmbesc la prima floare/ şi să mă culc în umbre” (Aştept primăvara) ori „Iubirea e peste tot/ şi pe flori şi pe feţe/ Românii sunt fericiţi/ În ziua de Dragobete.” (Dragobete).
După primăvară şi vară, vine toamna, iar poetul Ionel Sima se întoarce la gânduri profunde, la întomnarea cuvintelor, cum ar spune poetul şi editorul Ioan Romeo Roşiianu: „De primăvară nu mai vorbesc/ că au cam trecut toate/ şi am rămas cu frunze ruginii/ şi multe… multe… toamne!” (Trecut-au anotimpuri); „Au început/ nouăzeci de zile/ de toamnă,/ în casă e cald/ şi pernele-s moi,/ iubirea aici/ o să-nflorească/ ca să o ţinem/ la cald între noi.” (Nouăzeci de zile de toamnă); „Şirag de boabe de struguri/ ţi-ai aşezat în gât,/ iar boabele mustesc/ numai de iubire,/ apoi pe frunte/ ţi-ai pus/ rând pe rând/ toate anotimpurile/ ce-o să vie.” (Tablou de iubire); „Vântul mă înveleşte/ cu norii cenuşii/ te aştept/ să te iau în braţe/ să te sărut/ cu frunze din vii/ dar tu nu mai vii.” (Gânduri de toamnă).
Pentru autor iarna este anotimpul când „Vin şi florile de gheaţă/ Ce fereastra ne răsfaţă/ Este frig afară tare/ În suflet căldura-i mare.// Liniştea din cer coboară/ Albă, calmă şi domoală/ Neaua îmi cuprinde ochii/ Flori albe în mii de copii.// Vine iarna şi-are flori/ Numai albe, nu-n culori/ Ce înfloresc pe fereastră/ Ca o pasăre măiastră.”
Poetul Ionel Sima acordă spaţiu şi timp obiceiurilor de peste an, sărbătorilor religioase, evenimentelor importante din viaţa noastră de muritori şi exemplific cu câteva versuri sugestive din poeziile lui: „Îmi vine un colind în gând/ şi-aş vrea să îl colind/ cu voce tare/ că nu am colindat de mult/ şi-acuma sunt departe tare.” (Colind); „Departe sunt/ şi până aici/ nici iarna nu răzbate/ mi-e dor s-ascult colinzi/ şi să mă plimb/ pe malul apei îngheţate” (Sunt departe); „Mi-au rămas lacrimile/ de 8 Martie/ aş vrea să culeg flori/ dar nu am pentru cine/ ai îmbrăcat/ o altă mantie/ şi ai urcat la Cer/ o sfântă mănăstire.” (8 Martie); „Cu pioşenie/ să ne-închinăm/ în faţa crucilor/ copiii noştri/ să-nvăţăm/ ce-nseamnă jertfa lor./ Au stat/ cu pieptul dezvelit/ în faţa/oştilor păgâne/ care au vrut/ şi încă vor/ ţara să ne dezbine.” (Înălţarea – Ziua Eroilor); „De mii de ani/ îmbrăcată/ cu frumoasa ta ie/ ţi-ai crescut copiii/ cu dragoste la sân/ şi le-ai şoptit/ nicicând să nu uite/ că sunt pui de român.// Ai învăţat copiii/ ce-i steagul tricolor/ şi-acuma/ după 2000 de ani/ le plângi/de dor”. (Mama Româncă). Aşadar, durerea pentru soţia Zorica plecată la ceruri, pentru părinţi şi consăteni, se poate simţi în mai multe poezii, cum ar fi: „8 Martie”, „Unde sunteţi?”, „Colind”, „Raze şi umbre”, „Te-am sculptat”, „Rătăcit”, „Tristeţe”, „Am obosit”.
„Ars Poetica” poetului lăpuşan sau dacă vreţi o poezie de mare profunzime, răscolitoare şi care stârneşte un ocean de sentimente şi emoţii este „Declaraţie de poet”, pe care vi-o propun în totalitate: „Iubim pe Domnul/ Iubim cuvântul/ Iubim cerul cu stele/ Iubim pământul/ Din „Copacul iubirii”/ Vrem ca să plouă/ „Frânturi de suflet”/ Şi rouă, pe care cu drag/ Vi le dăruim vouă./ „Cărări printre stele”/ Facem cu drag/ Cuvinte frumoase/ V-aducem în prag./ Iubim pe Domnul/ Iubim cuvântul/ Iubim florile, apa şi vântul/ Pe care le punem în versuri/ Cu drag vi le aducem în prag./ Iubim cerul şi ce-i frumos/ Poetul va scrie un gând/ Cu zâmbetul pe buze/ Ori lacrimi în ochi/ Sperând tot mai mult/ De la muze”.
Preluare https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2020/02/19/ionel-sima-iubind-ingereste/
Topic: Diverse | Comments Off on Ne-a părăsit poetul Ionel Sima
,,CELOR CARE ÎMPRĂȘTIE ȘI ÎNTREȚIN DISCORDIA, UȘOR LE POȚI INTUI CARACTERUL” (Radu Botiș)
de admin | 6 Noiembrie 2020
Vasile BELE
,,Azi este despre…!”, vorba prietenului ,,Feisbuc”, MĂRTURII MARAMUREȘENE, An ll, Nr. 3-4, august 2020, revistă de cultură, tradiție și atitudine civică, ilustrată cu lucrări realizate de Constanța Abălașei-Donosă.
O revistă nouă, în peisajul literar, ai fi tentat să zici, la început, și ai avea dreptate, dar dacă te uiți cine sunt colaboratorii acesteia, clar ai zice: ,,- Wow!”.
Prof. Liliana ROIBU, din Cetatea Neamțului, face o amplă și obiectivă recenzie a numărului doi, al revistei apărută în plină criză epidemiologică, (pag. 3-25), recenzie care poartă titlul: ,,Revista Mărturii maramureșene – tezaurul de spiritualitate din altarul culturii“, unde afirmă: ,,Am onoarea, bucuria specială și emoția, de a prezenta al doilea număr al Revistei de cultură Mărturii maramureșene, din luna martie, Editura Napoca Star, fondatori Andreia (Ghib) BOTIȘ, scriitorul și promotorul cultural Radu BOTIȘ. Revista se adresează cititorilor de toate vârstele și profesiile, poartă mesajul culturii scrise, cu rol în cercetarea, conștientizarea valorilor în spațiul modern-tradițional autentic, creionează o alternativă de gândire și trăire dincolo de imagini și cuvinte, luminând, hrănind, încălzind sufletul“, pag. 3.
Constanța ABĂLAȘEI-DONOSĂ, semnează în imediata continuare a Editorialului, o SCHIȚĂ DE PORTRET – RADU BOTIȘ, pag. 26-29, care notează: ,,Poate că Dumnezeu a vrut să fie așa! De ce spun acest lucru? Fiindcă alături de poetul Radu Botiș colaborez la revista 《Mărturii maramureșene》, al cărui director este, eu, fiind în colectivul redacțional. Acest lucru m-a bucurat, deoarece, când mi-a propus acest lucru, mi-a vorbit sub sentimentul dătător de viață culturală“, pag. 26, dar se continuă, ,,Am citit din scrierile sale! În gând și în cuvinte, am aflat că poartă un ritm personal cu care am făcut cunoștință în momentul în care am avut sub lumina ochilor, din scrieri. Așa mi-am dat seama, printre altele, că este dăruit cu o luciditate interioară care se poate exprima sub diferite forme: poezie, proză și mai ales comentarii“, pag. 27.
Prof. ing. Gina CĂLĂUZ – administrator public al orașului Ulmeni, jud. Maramureș – în eseul ,,Monumentului Eroilor Români, din Ulmeni, jud. Maramureș – PAȘI PRIN ISTORIE”, pag. 30-35, ne prezintă amănunte despre ,,reabilitarea și modernizarea monumentului eroilor“, executată în 2018 – Anul Centenarului, proiect finanțat de către Ministerul Culturii și Identității Naționale, pag. 30. ,,În 6 iunie 2019, în Ziua Înălțării Domnului – Ziua Eroilor, eroilor noștri li s-a redat demnitatea, cu ocazia sfințirii monumentului refăcut (după poza istorică) în cinstea lor și a slujbei religioase de pomenire. În sfârșit, pentru prima dată după 77 de ani, fiecare erou a fost pomenit cu nume și prenume, iar numele lor rămâne sculptat cu suflet pentru eternitate“, pag. 32.
,,MĂ ÎNCEARCĂ UN GÂND…“, ne mărturisește Kessy Ellys NYCOLLAS / ISCHIA, pag. 34-36, iar traducătoarea și scriitoarea năsăudeană, Elisabeta BOȚAN, ne prezintă primul grupaj de poezii, din care, vă ofer exemplu, ARTĂ POETICĂ,
,,Poetul se retrage în lumina cuvintelor
N-are nevoie să cucerească paradisuri
pentru că el nu crede în infernuri
Îi ajung doar așternutul versurilor sale“, pag. 38.
Fondatorul acestei reviste, Radu Botiș, în ,,ÎNTRE INCERTITUDINE ȘI LIBERTATE“, de fapt, PREFAȚA VOLUMULUI 《Contraste》, de A. C. POPESCU, pag. 39-41, citind manuscrisul, și elaborând prefața, scrie: ,,Piesele de teatru din acest volum aș putea spune că ascund multă poezie, mai exact proză poetică, aforistică, autoarea reușind să găsească o multitudine de sensuri pentru același lucru. Se oprește la un lucru și prin personajele pieselor de teatru din volum îl întoarce pe toate părțile punând pe tapet toate nuanțele ce le poate avea“, pag. 40, pentru ca în final de prefață, să tragă o pertinentă și punctuală concluzie: ,,Volumul 《Contraste》, în general este o meditație filozofică asupra vieții, cu personaje emblematice ce poartă în ele un mister greu de a fi dezlegat, dar care în dialogurile dintre ele sau monologurile ample duc spre ideea libertății de sine. Rătăcit în noroiul temerilor omul își caută libertatea interioară pe tot parcursul pieselor de teatru din această carte“, pag. 41.
Doctorandul Octavian GROZA, pe care am avut onoarea să îl cunosc personal, își prezintă un mic eseu din teza de doctorat, cu privire la ,,PĂRINTELE MAXIM ( MARIUS) MORARIU: ELOGIUL SMERENIEI ASUMATE“, pag. 42-46, din care citez: ,,Părintele Maxim s-a născut în Țara Năsăudului, în localitatea Salva, în trecut parte a vestitei zone grănicerești, într-o familie pentru care cuvinte precum《cinste》, 《corectitudine》, 《onoare》și 《respect》, au avut și au valoare de lege. De aici, de sub aripa protectoare a părinților și profesoarei Ana Filip, părintele Maxim a luat drumul Clujului universitar, unde a absolvit cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă (specializarea teologie pastorală) și ale Facultății de Istorie și Filosofie (specializarea istorie)“, pag. 42-43.
,,L’ULTIMO CAVALIERE“, pag. 47, este un poem ,,marca” Radu Botiș, cu o traducere Daniela FORCOS, iar Gabriela VERBAN, pag. 48, traduce din același autor, poemul SOVRANITA DEL BENE.
Despre GÂNDIREA CRITICĂ ȘI INVĂȚAREA ACTIVĂ, ne prezintă un studiu, Andreia (GHIB) BOTIȘ, pag. 49-56, cu subcapitolele ,,Moduri și stiluri de gândire”, ,,Gândirea critică și învățarea activă”, ,,Caracteristici ale gândirii critice”, sau ,,Ce înseamnă a gândi critic?”.
Promotorul cultural, Mariana MOGA, ne prezintă o FIȘĂ DE AUTOR și câteva poeme din sufletul izvor de mir, pag. 57-61. Nu mă rabd să nu vă prezint poemul CONFESIUNE, pag. 60:
,,Au trecut anii peste mine
cum au trecut peste râul din spatele grădinii,
peste sălciile ghemuite,
peste trifoiul înflorit…
Iar eu m-am aflat
în fiecare zi,
în fiecare anotimp
și m-am trezit
în fiecare dimineață
pentru mai târziu,
în fiecare săptămână
pentru luna următoare
și în fiecare an
pentru un nou început.
Atunci,
de ce în toate trecerile eu nu apar?“, pag. 60.
Alexandru DĂRĂBAN, ne prezintă câteva date despre ACTIVITATEA MISIONAR-PASTORALĂ A IEROMONAHULUI ANTONIE BÂZNOG ÎN SĂCELUL MARAMUREȘULUI, pag. 62-64, motivându-se: ,,Antonie, pe numele de botez Alexandru, s-a născut în 14 august 1866 în Sângeorz-Băi, județul Bistrița-Năsăud… și a funcționat ca administrator parohial în Săcelul Maramureșului (aparținând de Protopopiatul Dej) de la 15 octombrie 1919 până la 28 decembrie 1922. Începând cu această dată slujește în parohia Feiurd-Pădureni până pe la 1929, după care se mută în Chinteni, unde a slujit până la trecerea la cele veșnice“, pag. 62-63, iar extraordinara, talentata Liliana ROIBU, ne încântă cu poeziile: ,,Cerbul cu amurg în frunte”, ,,Imperiul eternității”, ,,Prin neaua de îngeri”, ,,La umbra unui secol” și ,,Din Moldova-n Maramureș“, pag. 65-67, din care vă propun, prin citare, un crâmpei:
,,Din Bistrița, pe Iza, în sus,
Dumnezeu, comori a pus,
Puntea și cu florile,
Ca să treacă horile,
Munți cu argintate creste,
Trecutul ce dă de veste,
Prin glas de tulnic tânguios,
Răsare neamul cel fălos.
Din turlele de mănăstiri
În jocuri și țipurituri,
Din Maramureș, în Bucovină,
Umplu cofa la fântână
Cu apă rece de izvor
Și cu dorul călător,
Vă las mărturiile,
Graiul dulce, iile,
Din Moldova, în Maramureș,
Țâșnească precum un iureș“, pag. 67.
Pentru volumul IULIU-MARIUS MORARIU. REPERE ALE AUTOBIOGRAFIEI SPIRITUALE DIN SPAȚIUL ORTODOX IN SECOLELE XIX ȘI XX: IOAN DE KRONSTADT, SILUAN ATHONITUL ȘI NICOLAE BERDIAEV, apărut la Editura Lumen, Iași, 2019, semnează o recenzie pr. stavr. Radu BOTIȘ, pag. 68-70, ,,Autobiografia spirituală din spațiul ortodox în secolele XIX și XX este prezentată prin intermediul a trei lucrări cu valoare fundamentală, respectiv cea a Sfântului Ioan e Kronstadt, cea a Sfântului Siluan Athonitul și cea filosofului Nicolae Berdiaev. Autorul vorbește despre viața fiecăruia dintre cei trei, arată cum a influențat modul lor de viață felul (lor) de a scrie, iar apoi prezintă aspectele mistice care pot fi regăsite aici”, pag. 70, iar Daniela FORCOȘ, ne prezintă o ,,SCRISOARE DIN STRĂINI“, pag. 71-74.
Poeta Carolina BADEA, ne ,,răsfață” cu poeziile ,,Răstigniți în noi” și, ,,Cântecul verii”, pag. 75-76, astfel:
,,Cu visele lăsate la porțile luminii,
Spre leagănul de frunze, cu murmuru-i de dor,
Te-ademenește luna, chemându-te-n poveste
Și-n gene-ți lasă noaptea, soptindu‐ți somn ușor…!“, pag. 76.
Emil HĂLĂSTUAN, ne prezintă ,,RĂNILE ASCUNSE ALE ROMÂNILOR, LA 80 DE ANI DUPĂ DIKTATUL DE LA VIENA”, pag. 77-82, iar poetul Vasile HATOS, prietenul Maramureșului, aduce poemele ,,Trăiesc”, ,,Destin” și ,,Când plâng adeseori“, pag. 83-84.
Dr. Constantin DOBRESCU, propune o punte de legătură între ,,Portugalia și România“, pag. 85-87. Îi urmează Lhana NOVA, cu un grupaj de poeme: ,,Dumnezeii cei din lemn”, ,,Nu mi-e teamă!”, ,,Proverb biblic” și ,,Unde, Doamne, să mă duc?“, pag. 88-91, iar bistrițeanca Nadia LINUL URIAN, propune FAȚA NEVĂZUTĂ LUMII, pag. 92-95. Poetul Sorin BĂLĂȘCĂU, își lasă amprenta eului liric în poemele: ,,Lumi peste lumi”, ,,Poemă”, ,,Uvertura cuvintelor”, ,,Punți evolutive” și ,,Constatare” pag. 96-98.
Un eseu de o sensibilitate aparte semnează prof. Aurel GHILEZAN, ,,Oameni de seamă ai Maramureșului: conf. univ. dr. Vasile TIMIȘ“, pag. 99-102, Elisabeta VERESS, artist plastic, Cavnic, Maramureș, ne prezintă ,,LUMINA DIN ADÂNCURI“, pag. 103-105, afirmând: ,,Lumina incandescentă pe care o propun ca variantă alternativă a locului comun despre mină și mineri, constituie o magică negare a întunericului. Omul pleacă sau iese din adâncuri cu charma lui solară care-l ajută, îl sprijină, îi limpezește mintea. Cu lumina care-l învăluie protector, nu o lumină fizică, repet, ci o lumină charmică, omul rezistă spasmelor de frică, temerii că nu se va mai întoarce din hăul negru, că va rămâne captiv muntelui“, pag. 105.
Alexandra FIRIȚĂ, pag. 112-114, subsemnatul, Vasile BELE, pag. 118-121, Gelu DRAGOȘ, pag. 154-155, Ioan DRAGOȘ, pag. 162-163, Adrian BOTEZ, pag. 181-182, Mihai EPLI, pag. 194- 195 și Radu BOTIȘ, pag. 198-199, suntem cei care întregim cu poeme, paginile acestei reviste prețioase.
Nu lipsește rubrica/pagina cu ECOURI LITERARE, unde semnează eseuri – Olimpia SAVA, Violeta Sabina LAZAR, pag. 217-218, iar în pag. 202-213, sub rubrica/pagina VEȘTI BUNE, ne sunt prezentate câteva dintre rezultatele și premiile obținute în diverse concursuri naționale și internaționale la care a participat RADU BOTIȘ, fie în calitate de fondator al revistei, fie în nume personal. Și-aici, neapărat, amintesc premiul, diploma și cupa obținute la Festivalul de la Săcele (Brașov), din toamna acestui an, 2020, mie revenindu-mi bucuria și onoarea de-a le aduce în Maramureș, (în calitate de participant la această manifestare extraordinară, în organizarea lui Florentina DANU și Trandafir SÂMPETRU – președinte al juriului). Fotografiile dovedesc totul! Sau… o fotografie în locul cuvintelor! Mulțumesc pentru încrederea avută! Mândru să mă număr printre participanții la acel eveniment cultural.
Președintele L.S. R. filiala Maramureș, Carmena Felicia BĂINȚAN, pag. 115-117, propune eseul ,,Metafora sau… modestia“, iar IMPACTUL COMUNICĂRII ÎN POLITICA EDUCAȚIEI ȘCOLARE, ne este prezentat de prof. Mariana Cristina POPAN, pag. 122-124. Col. Liviu PÂRJOL, (Secretar ANCMRR din MAI, filiala ,,Pintea Viteazu”, Maramureș), în articolul ,,128 de ani de la Mișcarea Memorandistă!“, pag. 125-132.
* * * * * * * * * * * *
Al. Florin ȚENE (LSR/UZPR), în eseul ,,OMUL TALENTAT SFINȚESTE NU NUMAI LOCUL DAR ȘI CUVÂNTUL SCRIS…“, pag.200-201, ne mărturisește: ,,Am primit zilele trecute, prin feciorul meu, dr. IONUȚ ȚENE, de la preotul Radu BOTIȘ, scriitor cu harul dat de Dumnezeu, să meșteșugească cuvântul, revista Mărturii maramureșene, anul II, nr. 2, martie, 2020, pe care o editează, broșura 《Viața vie a unui mănunchi de creștini români 》 la care, lângă cupa cuvântului umplută cu harul sufletului, a surprins memoria clipei, pentru eternitate, imagini ale Bisericii de lemn monument istoric cu Hramul 《Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril 》din satul Arduzel din comuna Ulmeni, și cd-ul cu poezii și gânduri creștine recitate de Radu BOTIȘ, sub genericul 《Stropi de rouă divină》“, pag. 200. ,,Cele trei lucrări primite de la preotul Radu BOTIȘ le consider trei trepte pe scara sfințirii cuvântului românesc“, pag. 201.
Scriitoarea Olimpia MUREȘAN, prin NOTELE DE LECTURĂ, pag. 190-193, ne semnalează o apariție editorială: ,,VASILE ROBU – UN EMINENT ȘI DEVOTAT ÎNVĂȚĂTOR AL SATULUI ROMÂNESC DIN TRANSILVANIA”, scrisă de Înalt Preasfințitul părinte Irineu, Arhiepiscopul al Alba Iuliei, la Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2020. ,,Portretul spiritual-moral al învățătorului iubit și de pioasă amintire – așa cum îl descriu elevii lui de odinioară – cuprinde credința în Dumnezeu – virtute care l-a așezat sub acoperământul aripilor divine, s-a împodobit cu dragostea pentru aproapele, dragostea față de patrie insuflată învățăceilor, exigența constructivă, optimismul sănătos care îi dădea impuls să nu cedeze în fața dificultăților vieții, rafinamentul spiritual era o altă trăsătură a dascălului cu suflet de artist contemplativ și practic, deopotrivă – iubea natura cu plantele și animalele ei, onest și harnic – toate le făcea încredințat fiind că 《numai pe arborele muncii cresc florile plăcerii 》. Era conștient că rezultatele muncii se văd planificând viitorul, mergând spre el cu trudă“, pag. 193.
Constanța Abălașei-Donosă, ne face cunoscut că undeva în satul Chelința (MM), există o minune de elevă (18 ani), Raluca Maria RUS, și ne vorbește despre ,,exercițiile sale de exprimare“, pag. 186-189.
,,În arta plastică, în arta scrisului, în arta muzicală, teatrală, balet și multe altele trebuie studiu și exerciții enorme. Și cum spuneam, după un an de studiu a încercat să-și facă un repertoriu de simboluri având grijă cum și ce se întamplă, ca la prima lectură a unei cărți, să respecte întocmai sensurile literare. Vizitându-i un site personal unde și-a expus din lucrările proprii: peisaje, flori, portrete, fructe și alte obiecte, ca tehnică de lucru și punerea culorii în pagină, este făcută sub starea emoțională comună, unde de fapt, își și face simțită prezența în lumea comună“, pag. 186.
Prof. Liliana ROIBU, despre care am mai făcut rostire, supra, semnând Editorialul acestei reviste, la rubrica Tinere talente, ,,DE MÂNĂ CU EXCELENȚA! DE VORBĂ CU DUMNEZEU!“, pag 183-185, ne aduce în prim-plan activitatea literară, cultural-artistică, a tânărului Ioan Marian ACATRINEI – ,,solist, corist, purtător de cuvânt, participant în diverse activități culturale, umanitare. Debutează în literatură, în publicții, în anul 2018, participă la concursul Bucuria dreptului de a fi copil, Ediția a II-a, obține Premiul I“, pag. 183, … ,,Își dorește să promoveze tradițiile, așa cum le-a moștenit de la bunicii Elena și Stelian, (care cântă la fluier și caval, tatăl, la acordeon), așa cum a fost educat, preluând folclorul autentic, arta teatrală, de la mentorul prof. artist Liliana ROIBU“, pag. 184.
Prof. Aurel GHILEZAN, ne face cunoștință cu ,,TROIȚA – loc de închinare și mulțumire lui Dumnezeu“, pag. 178-180. ,,Când treci pe lângă o troiță și te închini înaintea ei, parcă simți că te apropie ceva de ea, parcă o energie te atrage, îți dă mângâiere, liniște, speranță. Dacă numărul bisericilor este mare, al troițelor este și mai mare. Ele sunt amplasate la bifurcații sau intersecții, unde se crede că spiritele răului au puteri sporite și pot pune stăpânire pe drumeți. Ori rostul amplasării acestor troițe la răscrucea drumurilor este tocmai de a alunga spiritele rele“, pag. 178.
Antoneta RĂDOI, redactor-șef Convorbiri literar-artistice, be semnalează un fapt mai deosebit… în plin ,,sezon” pandemiologic, dumneaiei marchează apariția volumului ,,Pandemia… nebunia (Coronavirusiada 2020)“, o culegere, în plină ,,pandemie, când, datorită《invaziei》 Covid 19, am fost obligați, între 16 – 15 iunie 2020, la #stați-acasă, perioadă destul de controversată, în care Ordonanțele de Urgență, date de guvernanții noștri, s-au succedat în ritm amețitor, bulversant și frustrant, prin absurdul lor, timp în care, fiecare dintre noi, precum niște 《arestați la domiciliu》, am gândit, am simțit, am trăit și reacționat diferit“, pag. 174. În această culegere-antologie, îl găsim prezent și pe Radu BOTIȘ, (pag. 174-177). Felicitări! Iată, deci, că se poate gândi și pozitiv. Bravo Antoneta Rădoi! Felicitări tuturor participanților, nu puțini la număr…
Pe parcursul a șase pagini, (168-173), prof. Mircea BOTIȘ/pr. Radu BOTIȘ, ne prezintă un scurt dar foarte documentat studiu monografic al localității Ulmeni. ,,Din istoricul orașului Ulmeni”, putem afla: ,,Prima atestare documentară a actualului oraș Ulmeni datează din anul 1405 sub numele de SILIMEGHIU, nume care s-a metamorfozat în mai multe feluri și de mai multe ori de-a lungul timpului. Pe pagina a II-a a Evangheliei tipărite la Blaj în 1765, ca și în matricolele din 1822-1823, numele actualului oraș apare ca SULIMEDIU, fiind tradus, 《solul mediu》, sau 《solul de mijloc》. Avem de-a face, astfel, cu denumire latină. Nu trebuie să mire pe nimeni acest lucru, având în vedere faptul că localitatea noastră servea drept loc de popas pentru legiunea romană care își avea sediul la Porolissum (Moigrad), atunci când aceasta se deplasa spre Baia Mare, Ulmeniul fiind la jumătatea drumului“, pag. 169. Felicitări dragi prieteni pentru implicarea în descoperirea, valorificarea și tezaurizarea localităților noastre, acest lucru fiind o îndatorire morală a fiecăruia dintre noi. Bravo autorilor acestui studiu monografic! Felicitări celor care au susținut această valoroasă și frumoasă apariție editorială.
Aceeași Constanța Abălașei-Donosă, într-un alt articol, ne mărturisește despre ,,TERAPIA DOCTORIȚEI MARIA MONICA BURLACU , pag. 164-167, întrebându-se: ,,Ce m-a determinat să scriu acest articol? Nimic mai simplu! Autoarea acestor lucrări, a vrut ca niciodată careva, să-i cunoască acest hobby. Sunt foarte multe persoane, fie tinere sau mai în vârstă care scriu ori fac artă în afara profesiei. Publică într-un an 8 sau 10 cărți, deschide tot atâtea expoziții, după care au îndrăzneala a se compara cu Blaga sau Păunescu, Țuculescu ori Luchian… Maria Monica Burlacu este medic în orașul Cluj-Napoca… A lucrat cu pacienți și colegi medici din toate colțurile lumii. A predat studenților din Irlanda, fiind un bun profesor, profesionist de excepție primind drept recompensa diferite trofee. Însă dorul de pământul natal, de Apusenii și Bucegii noștri, de arealul în care trăim cu cerbi carpatini și Dunărea albastră, a determinat-o să se reîntoarcă în Romania. Aici face același lucru util pentru copiii semenilor români, și nu numai” pag. 164.
* * * * * * * * * * * *
Prof. dr. Mihaela ROTARU, (pag. 158-161), face o minunată recenzie la ,,volumul de poezii…CA TĂMÂIA ÎNAINTEA TA, un succes de mare ecou, nu numai în plan literar, ci și cultural, în general privind, știut fiind faptul că, încă de pe arunci, preotul Radu Botiș era o personalitate marcantă a spațiului cultural (a transgresat de mult granițele băimărene, prin activa sa manifestare pe diverse și atât de numeroase paliere!). Acest mănunchi de poezii, de o sensibilitate aparte, a fost premiat la secțiunea VOLUM DE DEBUT, în cadrul FESTIVALULUI PRO UNIONE, Ediția a II-a, Baia Mare, în decembrie, 2001, obținând premiul Editurii Ariadna, pentru poezie religioasă“, pag 158. Repet, este vorba despre volumul CA TĂMÂIA ÎNAINTEA TA…, apărut la Editura Ariadna, Baia Mare, 2002.
,,Traducerea în limba engleză, inspirat realizată de către Liviu IVAN, sporește profunzimile de gând, de sentiment, de emoție și de trăire. Această nouă perspectivă aduce un plus de lumină ideilor enunțate, fie în versuri, fie în rânduri de proză – care posedă, înlăuntrul lor, eleganța și muzicalitatea specifică versurilor, dovadă de netăgăduit că, și în expuneri, în îndrumări morale, părintele Botiș rămâne sub mantia sa de… poet“, pag. 160-161.
Un ,,REMEMBER: GÂNDURI LA APARIȚIA REVISTEI 《MĂRTURII MARAMUREȘENE》, AN II, NR. 2, MARTIE 2020“, ne împărtășește, cu emoție și bucurie, aceeași Constanța ABĂLAȘEI-DONOSĂ, 156-157, care afirmă: ,,La jumătatea lunii martie 2020, a apărut revista de cultură, tradiție și atitudine civică 《Mărturii maramureșene 》, nr. 2, fondatori fiind Andreia (GHIB) BOTIȘ și scriitor Radu Botiș din Ulmeni, Maramureș. Această publicație apare trimestrial sub egida Uniunii Ziariștilor Prefosioniști din România și a Asociației Cultural Creștin Umanitare 《Ars Vivat》, sub conducerea lui Radu Botiș. Colectivul redacțional al acestei reviste este: Constanța Abălașei-Donosă, Constantin Dobrescu, Gelu Dragoș, Aurel Ghilezan, Marius (Maxim) Morariu, Ana Cristina Popescu, Walter Uberhart“, pag. 156.
,,De la un capăt la altul, aceasta cuprinde: Critică literară, Grafică, Istorie, Însemnări literare, Impresii de călătorie, Amintiri, Memorialistică, Poezie, Proză scurtă, Spiritualitate, Teatru, Tinere talente – Andra Maria ARICIU, Raul Alexandru MITRUȚI“, pag. 157.
Ionuț CARAGEA, în eseul INFRĂȚIRI LITERARE, (pag. 151-153), face o recenzie la volumul ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ. OPRESTE-MĂ, LA TINE, MARAMUREȘ! OPREȘTE-MĂ, ÎN TINE, ANOTIMP!, apărut la Editura Armonii culturale, Adjud, 2020, coord. Vasile BELE, Gelu DRAGOȘ și Nelu DANCI, afirmând: ,,Este un act de curaj să publici în ziua de azi o antologie care să cuprindă poeți și prozatori situați pe diferite paliere de vârstă și afirmare. … Apoi, cine este interesat să cumpere cărți de câteva sute de pagini, în care sunt incluși mulți autori necunoscuți sau altfel spus, nepromovați de revistele literare? Mai nimeni. Dar interesul, oricum, este altul“, pag. 151. În calitate de coordonator al acestei minunate antologii, în numele tuturor celor antologați (cuprinși în cele aproape 600 de pagini!), aduc un cuvânt de mulțumire pentru aplecarea asupra volumului spre a-l recenza. Prețuire și respect profund, domnule Ionuț Caragea. Mulțumesc pentru poemul dăruit cititorilor, și cuprins, drept motto, în volumul antologic, considerat extrem de valoros de către echipa de coordonare a acesteia, ca fiind unul reprezentativ cu o sensibilitate aparte.
Buna mea prietenă Ionica BANDRABUR, o poetă cu o sensibilitate extraordinară ce o are Slănic Moldova, semnează un laborios, important și extrem de interesant, de o frumusețe absolută, un ,,eseu-jurnal”. În fapt, concret, este vorba despre impresiile, trăirile și emoțiile care au cuprins-o în urma participării într-o tabără de literatură. Este vorba despre JURNAL DE CĂLĂTORIE, ÎN URMA TABEREI DE CREAȚIE LITERARĂ ,,DUNĂRE, VALS AL IUBIRII”, 3-5 IULIE 2020, DUNAVĂȚUL DE JOS, JUDEȚUL TULCEA, pag. 137-144.
Scriitoarea Ionica BANDRABUR, se remarcă printr-un lirism autentic, cu profunzime și detalii care trasnsmit emoție puternică. Iată, de această dată, în ipostaza de eseistă, și una veritabilă. Scrierile Ionicăi BANDRABUR, sunt extrem de interesante, trăirile sunt foarte frumos punctate cu ,,lux” de amănunte, cum ar zice, un critic literar. Te felicit dragă prietenă, și-ți mulțumim pentru aceste minunate clipe de adevărată emotie pe care ni le oferi. Prea îmi place acest eseu, încât mă simt obligat, să recunosc faptul că mi-e foarte greu să mă hotărăsc ce să citez, din text, după cutume, drept exemplu. Totuși, ,,risc!”, deși crede-mă aș cita întregul jurnal. Este minunat, și repet felicitările mele, in calitate de recenzor.
,,Întâlnirea la gara Tulcea cu primul om răspunzător-asumat pentru ceea ce urma să se întâmple, a fost cu scriitoarea Olga VĂDUVA GRIGOROV, coordonatoarea și organizatoare taberei de creație literară 《DUNĂRE, VALS AL IUBIRII》, dar și cu alți oameni de cultură cum ar fi: Leliana Mihaela RĂDULESCU (Vîlcea), Angelica STĂNCIULOIU, pr. Constantin CIUBUC (Prahova), Petru T. GRĂDINARU (Vaslui), Florentina DANU (Brașov)“, pag. 138.
,,Priveam sălciile ce păreau a fi babe, niște bocitoare cocoșate de furtuni și ploi, încercând pe alocuri să îmi strecor privirea printre draperiile verzi-gălbui, unele cu broderii de puf ce se desprindeau și își luau zborul plutind deasupra apei, căutând parcăo locul sacru pentru smerenie sau să se ascundă de frigul ce va veni odată cu sfârșitul toamnei“, pag. 140-141.
Și câte n-aș avea a spune, dar am să vă las bucuria lecturării, la Dumneavoastră dragi prieteni-cititori.
Sub rubrica AUSPICII. GÂNDURI NEÎMPLINITE, IDEALURI FRÂNTE. REMEMBER PROF. TRAIAN RUS, pag. 145- 146, în această revistă ni se redau câteva frânturi e gând, al celui care a fost prof. Traian Rus, un înflăcărat promotor cultural din această zonă. Recunoștință eternă în fața unor asemenea oameni, iubitori de patrie, înflăcărați susținători ai patriotismului, tradițiilor și spiritualității românești. ,,Ziua de 31 august 2012 a fost pentru mine una de excepție. În sfârșit a sosit momentul pentru a putea scăpa de o povară care m-a apăsat din ce în ce mai tare în ultimii ani. Și în cazul meu sunt valabile poetului popular:
《Când m-apropiu de-al meu sat,
Cunosc câinii pe lătrat,
Oamenii pe cuvântat,
Pe mama după oftat》. Toată viața mi-am dedicat-o comunității care m-a adoptat, Oarța de Sus, dar n-am făcut nimic pentru cei în mijlocul cărora am văzut lumina zilei și cu care mi-am petrecut copilăria. Conștiința, bat-o vina, în caz că există, te mustră destul de aspru. Apeluri u fost. Au fost chiar proiecte în care mă puteam implica“, pag. 145.
Din păcate, azi, prof. Traian RUS, nu mai este pământean, pentru a se putea bucura de toate acestea. Este doar amintire. Grăbit să plece în lumea fără doruri, și-a lăsat aici gândurile spre a fi împlinite, duse mai departe, finalizate, materializate, de urmași, crezând că lasă totul, pe mâini bune! Așa este. Proiectele continuă spre împlinirea lor. Dumnezeu să îi vegheze somnul! Drum lin printre îngerii cerului!
La rubrica PORTRETE DE ROMÂN, avem doi militari de frunte, ofițeri ai României, patrioți și înflăcărați luptători pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățenești. Col. (rez.) Ioan CETERCHI și col. (rez.) Liviu Aurel PÂRJOL – un articol semnat de colectivul redacțional.
Felicitări bravi militari! Ne sunteți, ne-ați fost și ne veți fi repere adevărate, exemple de urmat, prin/pentru întreaga Dumneavoastră activitate profesională, pusă în slujba cetățeanului, pag. 147-150, dar și un veritabil articol, pag. 125-132, semnat de col. (rez.) Liviu Aurel PÂRJOL – secretar ANCMRR din M.A.I. filiala Pintea Viteazu’, denumit 128 DE ANI DE LA MIȘCAREA MEMORANDISTĂ!
,,Memorandul, document aprobat la Sibiu, a fost trimis printr-un emisar deghizat și a fost predat lui Eugen Bròte, vice-președinte al PNR, sosit mai înainte la Viena, care s-a ocupat de traducerea și caligrafierea lui în limbile română, germană și maghiară“, pag. 128.
Cred că am parcurs în integralitate această superbă revistă! Cel puțin asta era idee. Dacă nu așa s-a întâmplat, îmi cer scuze, nu a fost cu intenție ci ,,am fost presat de timp”. Aduc mulțumire tuturor celor care s-au implicat în această apariție editorială, indiferent sub ce formă! Este o muncă enormă! Succes în drumul literar, dragi prieteni. Mulțumesc pentru șansa de a mă (re)întâlni cu Dumneavoastră, fie și prin intermediul acestei superbe reviste!
Chiuzbaia, 4 noiembrie 2020
Topic: Diverse | Comments Off on ,,CELOR CARE ÎMPRĂȘTIE ȘI ÎNTREȚIN DISCORDIA, UȘOR LE POȚI INTUI CARACTERUL” (Radu Botiș)
Rolul lui Vasile Lucaciu în adoptarea “noului activism”
de admin | 10 Octombrie 2020
Prof. Mircea Botiş & Pr. stavr. Radu Botiş: Rolul lui Vasile Lucaciu în adoptarea “noului activism”
Sfârşitul secolului al-XIX-lea şi începutul secolului al-XX-lea, reprezintă pentru imperiul dualist austro-ungar, o accenture a contradicţiilor dintre naţiunile dominante, austriece şi ungare şi celelalte naţionalitaţi: români, sârbi, solvaci, ruteni, polonezi, cehi, lipsite de drepturi şi supuse unei crunte politici de deznaţionalizare. Împotriva acestei politici reacţionare s-a ridicat întregul popor din Translvania, luptând cu multă ardoare şi abnegaţie, pentru împlinirea dezideratelor naţionale. Preotul Vasile Lucaciu se află iaraşi în prim-planul acţiunii politice românesti, alaturi de ceea ce au reprezentat în urmă cu caţiva ani elita memorandista, de curând ieşiţi cu toţii din închisorile ungureşti de la Seghedin şi din Vat, în septembrie 1895.
Principala direcţie de acţiune a reprezentat-o întarirea mişcării naţionale,precum şi atitudinea faţă de dizolvarea de către autorităţile austro-ungare a PNR, principala instituţie cu caracter organizat a românilor transilvăneni în lupta pentru dobândirea de drepturi politice. Activitatea politică a partidului a trenat vreme de cîţiva ani , toată această perioadă fiind una de acumulări, de refacere a forţelor naţionale, după loviturile primite în luptele cu autorităţile austro-ungare.
În interiorul partidului au existat încă de la constituire, divergenţe de păreri, insă acum ele se centrau în jurul ideii privind schimbarea tacticii pasiviste în plan electoral şi înlocuirea acesteia cu una directă, a activismului politic. În fruntea acestei acţiuni s-au aflat Vasile Mangra, Valeriu Branişte, Aurel Vlad, Mihail Popovici şi bineînţeles, neobositul şi harnicul Vasile Lucaciu, atitudine ce l-a nemulţumit pe Ioan Raţiu, peşedintele partidului. Trei publicaţii au fost port-drapelul acestei idei: “Libertatea”, “Revista Orăştiei”(ambele din Orăştie) şi “Tribuna Poporului” din Arad.
Lucaciu considera însă că ar fi mult mai bine ca ideea activismului politic să fie îmbrăţişată de cât mai mulţi activişti din conducerea partidului, apreciind că, naţiunea română “îşi va continua falnicul mers către destinul său”, că va trebui întărită legătura cu mişcarea din capitala României, fără a se ţine seama de considerente de partid, ci numai de cauza naţiunii. Cu referire expresă la manifestarea samavolincă a autorităţilor austro-maghiare referitoare la dizolvarea partidului românilor din Ardeal, Lucaciu precizează că “PNR şi Comitetul său naţional şi azi există şi munceşte şi va exista şi va munci în mânia a orice fel de măsuri silnice ale puterii tirane.” Atunci când este întrebat în legătură cu tactica greşită a românilor, cu privire la pasivism şi neimplicarea în alegeri, Lucaciu precizează că nu a fost alegerea românilor, ci o tactică impusă de către autorităţi: “e o situaţie impusă de silă. Sistemul electoral a constrâns pe români la pasivitate”, că faptele dovedesc că în Ungaria “despre alegeri libere şi adevărat parlamentarism nici nu poate fi vorba”.
Greutăţile întâmpinate de către partid erau multe, contextul politic le era defavorabil românilor în direcţia afirmării fiinţei proprii. Cu toate acestea, conducerea acestei “tribune în luptă”, a partidului românilor din Ardeal ce depun eforturi uriaşe pentru educarea poporului în spiritul dragostei şi ataşamentul pentru valorile naţionale, pentru trecutul naţional. În acest sens, ASTRA, a reprezentat adevăratul factor mobilzator, acţinile sale cu caracter cultural diversificându-se tot mai mult. În Vechiul Regat, activitate în spiritul cauzei românilor transilvăneni a depus “Liga Culturală”, asociaţie care grupa în jurul său marile personalităţi româneşti ale momentului.
Vasile Lucaciu nu a precupeţit nici un efort în acest sens. A strabatut cu o energie debordantă Transilvania în lung şi în lat, s-a deplasat şi la Bucureşti pentru a întări legăturile cu Liga Culturală. Studiul intitulat “Tinerimea română”, din Bucureşti, sublinează că “mormintele părinţilor şi ale fraţilor noştri parcă se prefac în tribune elocvente din care ne invită să continuăm opera lor de jertfă şi de luptă pentru apreciere şi recunoaştere a meritelor unui popor, chiar dacă se referă la înaintaşi sau la tinerii care le calcă pe urme întru ale luptei naţionale.
O serie de documente atestă implicarea lui Vasile Lucaciu în susţinerea cauzei naţionale. A făcut din biserica din Şişeşti o tribună de afirmare a conştiinţei şi interesului naţional, Biserica Unirii tuturor românilor, fiind locul în care tribunul pledează pentru înfiinţarea de bănci care să susţină ţărănimea. Micile bănci populare “Sătmăreana” şi “Râureana” s-au implicat în această direcţie. În toate luările de cuvânt şi cu toate prilejurile, atacă poziţia şovină a autorităţilor dualiste precum şi politica lor de deznaţionalizare promovată la adresa românilor. Pamfletul publicat în februarie 1898, la adresa rectorului Universităţii din Budapesta- care încearcă, printr-o scrisoare adresată „junimei maghiare” de la universitate, să justifice politica maghiară de deznaţionalizare-îi solicită pe un ton imperativ acestuia, să accepte o cofruntare directă “o dispută publică”, întrucât “dreptatea nu stă în forţa brutală şi nici în număr”. Pledând în apărarea intereselor tinerilor sârbi, slovaci şi români, Vasile Lucaciu demonstra în faţa opiniei publice că epistola din chestiune este adânc vătămătoare, plină de inexactităţi şi neadevăruri istorice, este în contra principiilor superioare ale moralei politice, a libertăţii popoarelor, ale umanităţii”….ca urmaşi ai unei naţiuni în deplină conştiinţă cu consimţămâtul naţional şi cu aspiraţiile naţionale, românii se vor lupta pentru “apărarea cauzei naţionale şi nu permitem nimănui, fără a combate, ca în vechiul nost’ pământ, să ne tracteze cu mărinimozitate necerută, tolerându-ne ca pe nişte oameni de origine şi de limbă străină, în casa noastră proprie”.
Documentul este în fapt o incursiune istorică, care prezintă vechimea şi continuitatea românilor în vatra strămoşească a Daciei, condamnând abuzurile şi samavolniciile autorităţilor maghiare, precum şi utopia ideii de ”stat naţional maghiar”.
La 1900 face demersul pe lângă autorităţi pentru a-i permite să aniverseze 10 ani de la construirea bisericii pentru unirea tuturor românilor. Guvernul de la Budapesta condus de către Szell Kalman a decis neautorizarea acestei manifetări, motivând în faţa Episcopiei din Gherla în felul următor:”fiind piedică permanentă a ţinerii slujbelor din Şişeşti persoana preotului V. Lucaciu, până ce va funcţiona el acolo, este exclus, ca să se permită ţinerea acelor slujbe”, deoarece “aceste serbări constituie pretextul întâlnirii cu scopuri naţionale’’. Aceste rânduri demonstrează temerea autorităţilor maghiare într-o perioadă în care, se afirma tot mai mult dorinţa românilor din Transilvania de a schimba tactica politică. Cu toate acestea, pregătirile aniversare au continuat, Lucaciu fiind sprijinit în acest sens de către Gheorghe Pop din Băseşti, o altă mare personalitate a locului, ce s-a afirmat pe terenul luptei naţionale. Telegrama trimisă la 3 iulie 1900 de către primul ministru Szell, are însă un ton categoric, cerând imperativ anularea întâlinrii. Reacţia lui Lucaciu a fost virulentă: trimite mai multe corespondenţe ziarului “Tribuna Poporului”, prin intermediul cărora evidenţiază opiniei publice samavolniciile autorităţiilor la adresa românilor din această parte a ţării. Articole precum, “Atentatul de la Şişeşti” (8/21 iulie), “Teroarea de la Şişeşti” (17/30 august), sunt edificatoare în acest sens. De asemenea, redactează o scrisoare deschisă “Către Domnul Prezident al Consiliului de Miniştri, Coloman Szell (13/26 august)”, prin intermediul căreia este demascat “liberalismul făţarnic”, “şovinismul săbatic”, acea convingere şi ideologie care, dincolo de vorbele goale propagandiste îşi propune ca: “Ideea de stat”, “asimilarea elementelor streine”, “colonizările”, “şcolile”, “justiţia”, “administraţiunea”, toată puterea politică de care dispune să fie îndepărtată “spre deznaţionalizarea noastră, spre distrugerea etnică, spre asimilarea noastră”. Încheierea are un ton profetic: “Faţă de uneltirile acestui sistem de guvernare, durerea nostră vindeca-se-va, şi spiritul nostru naţional îşi va continua calea sa triumfală, pentru că aceasta cauza a noastră este cauza libertăţii popoarelor, este cauza civilizaţiunii şi a umanismului.”
La 4-5 septembrie 1901, Vasile Lucaciu, participă la Conferinţa P.N.R. de la Cluj, în calitate de scretar general, unde, alături de ceilalţi participanţi, semnează apelul “Către alegătorii români”, considerând că, în legătură cu alegerile din 2 si 11 octombrie 1901, se menţinea ca tactică de luptă, pasivismul. Nu ve trece mult însă şi această tactică se va schimba. Face apel în continuare la calm şi unitate, mai ales după ce, la Tg. Lăpuş s-au ivit unele probleme: “Resping încercările şi uneltirile iscodite pentru spargerea solidarităţii naţionale, care ne-a rămas ultimul mijloc de salvare. Cine îşi iubeşte neamul, ţine la el cu conştiinciozitate”, afirmă el într-un articol intitulat “Născociri tendenţioase”.
Pe tărâm cultural, activitatea se va continua în direcţia luminării poporului prin cultură. În această direcţie a avut o contribuţie deosebită la înfiintarea despărţămintelor ASTREI de la Tăşnad, Seini, Tg. Lăpuş, ca şi la ţinerea unor adunări zonale ale asociaţiunii la Baia Mare. S-a implicat nemijlocit în, pregătirea adunării generale a învăţătorilor români din Satu Mare (8 august 1902) şi a celei din Ugocea (15 august 1902), participă activ la lucrările acestora, chemând pe cei prezenţi “Să muncim fără preget” pentru cauza naţională, subliniind legătura strânsă ce trebuie “sa fie dintre cultura naţională şi libertatea naţională.”
În planul luptei naţionale P.N.R., a avut, începând din anul 1903, un alt partid partener, de factură socialistă, P.S.D., împreună organizând acţiuni, “menite a împreuna eforturile cu ale altor forţe politice şi sociale spre asigurarea victoriei celei mari-Unirea”.
De foarte mare folos în lupta pentru împlinirea dezideratelor naţionale, au fost organele de presă precum “Gazeta de Duminică(Şimleul Silvaniei)” cu un program naţional bine precizat, precum şi seria a-II-a, a“Revistei Catolice”, tipărită la Şişeşti de Vasile Lucaciu între anii 1903-1905, care pe lângă un scop clerical avea şi unul laic, naţional, constând din “conlucrarea la înflorirea dulcei noastre naţiuni române”.
La 10 ianuarie 1905, a avut loc la Sibiu, Conferinţa Naţională a P.N.R., moment crucial pentru evolutia luptei naţionale a românilor din Transilvania. Secretarul general al partidului, Vasile Lucaciu, a fost cel care a prezentat raportul de activitate al Comitetului, de la ultima conferinţă, ce a avut loc în anul 1892. Aici, el precizează că, în sfârşit, dupa 13 ani, “suntem aici în faţa cerului şi a pământului ca un popor cu conştiinţa naţională, o naţiune care vrea să trăiască”. S-a precizat că programul naţional stabilit la 1881, momentul constituirii partidului unic al românilor din Transilvania, trebuie să rămână în continuare valabil, deoarece este rezultatul unor secole de eforturi şi aspiraţii ale naţiunii române. Raportul prezentat şi discuţiile ce au avut loc pe marginea acestuia, au evidenţiat însă, schimbarea tacticii politice, pasivismul, şi trecerea la activismul politic. Votul ce a urmat discuţiilor a demonstrat că realitatea politică este alta şi că se impune imperios necesar, schimbarea atitudinii partidului: 75 de voturi pentru şi 12, contra.
Noul program adoptat de Conferinţă, stabilea în 8 puncte, obiective politice, economice şi sociale ale românilor din Transilvania şi Ungaria. Înainte de toate se prevedea: recunoşterea poporului ca individualitate politică şi asigurarea dezvoltării sale etnice şi confesionale, reducerea serviciului militar şi folosirea limbii materne în armata, aplicarea în practică a legii privind egala îndreptăţire a naţiunilor asuprite, autonomia deplină pentru toate confesiunile, autonomia administrativă a comunelor şi eligibilitatea funcţionarilor, care să fie din rândul populaţiei respective, introducerea sufragiului universal şi garantarea dreptului de întrunire, asociere, libertatea presei, inalienabilitatea minimului de proprietate (prin reformă agrară), prin vânzarea unor parcele din moşiile statului, precum şi prevederi în favoarea muncitorilor: apărarea acestora prin legi împotriva exploatării, instituirea asigurărilor de stat pentru cazuri de boală şi bătrâneţe, asigurarea îngrijirii sanitare pentru cei nevoiaşi. Ecourile Conferinţei, prin prisma discuţiilor ce au avut loc şi a rezultatelor politice obţinute, s-au manifestat nu numai în Transilvania, ci şi în România.
Apelul intitulat “Către alegătorii români”, lansat la această Conferinţă şi semnat de către un comitet în frunte cu Vasile Lucaciu şi Gheorghe Pop de Băseşti, chema populaţia românească din Transilvania să sprijine candidaţii P.N.R. în alegerile din toamna acelui an.
Campaniile electorale au constituit pentru fruntaşii români, deci şi pentru Vasile Lucaciu, prilej de afirmare a principiilor programatice ale partidului, adoptate de Conferinţă, de apărare a intereselor naţiunii române, de combatere a politicii guvernamentale maghiare, de demascare a numeroaselor nelegiuiri comise de autorităţile locale împotriva candidaţilor români. Încununarea activităţii sale politice se concretizează prin obţinerea mandatului de deputat de Beiuş în parlamentul de la Budapesta a cărui valabilitate s-a menţinut până în anul 1910. Din această perspectivă şi-a continuat laborioasa activitate politică în calitate de vajnic apărător al tuturor românilor din Transilvania şi Ungaria.
—————–
Note:
1. Pascu, Stefan – ”Faurirea statului national unitar roman”, vol. I, p.292-320;
“Destramarea monarhiei austro-ungare”, 1900-1818, Editura Academiei, Bucuresti, 1964, p.98-110
2. Botezan, Liviu si Cordos, Nicolae – “Incercari de revitalizare a activitatii P.N.R., în anul 1899 (I), “AIIA”, XXI, 1978, p.209-230
3. “Revista Orăstiei”, an I, nr. 1,4,20, din 1/13 ianuarie 1896; “Tribuna”, an XIII, nr. 27, din 6/18 februarie 1896
4. “Tribuna”, an XIII, nr. 55 din 9/21 martie 1896; “Revista Orăştiei”, an II, nr. 7, din 10/22 februarie 1896
5. “Tribuna”, an XIII, nr. 201, din 12/24 februarie 1896
6. Bunea Augustin – “Parlamentul Romaniei pentru o politica externa favorabila unirii Transilvaniei cu Romania (1892-1899)” in “Acta Musei Napocensis”, VII, 1970, p.329-351.
7. Cordos, Nicolae – “Protestul Nationalitatilor din ianuarie 1898” in “Acta Musei Napocensis”, VIII, 1971, p.668.
8. “Epistola publica catre rectorul Universitatii din Budapesta, Rr. Michael Herczegh”, de Dr. Vasile Lucaciu, parochul Sisestilor, Tipografia Molnar, Baia Mare, 1898; “Tribuna Poporului” (Arad), an II (I), nr. 21 din 31 ianuarie/ 12 februarie 1898, p. 97-98.
9. Arhivele Statului Baia Mare, fond Primaria Orasului Baia Mare, Acte prez. Nr. 44/1900.
10. Dr. Vasile, Lucaciu, “Cuvinte din Sisesti”, Epistola catre domnul president al Consiliului de Ministri, Coloman Szell, Tipografia Molnar, Baia Mare 1900; “Tribuna Poporului”, an IV, nr.246 din 3/16 septembrie 1900.
11. “Tribuna”, anul XVIII, nr 169, din 15/28 septembrie 1901.
12. “Tribuna”, anul XVIII, nr 170, din 16/29 septembrie 1901.
13. “Tribuna Poporului”, anul VI. Nr. 193, din 19 octombrie/1noiembrie 1902.
14. “Tribuna”, anul XIX, nr. 192 din 19 octombrie/1noiembie 1902
15. “Tribuna”, anul XVIII, nr. 102 din 2/15 iunie 1901.
16. “Tribuna”, anul IX, nr. 7,8,9 din 12,13,14 ianuarie 1905, “Gazeta Transilvaniei”, an LXVIII, nr. 7,8,9, din 12,13,14 ianuarie 1905,”Gazeta Transilvaniei”,
an LXVIII,nr.7,8,11 din 12,13,16 ianuarie 1905.
Topic: Diverse | Comments Off on Rolul lui Vasile Lucaciu în adoptarea “noului activism”
« AnteriorulUrmătorul »
