« La Nechit | Principal | Ecumenism în Banatul Montan sau normalitatea vieţii »
Doina frigului
de Jianu Liviu-Florian | Martie 12, 2008
Foaie verde busuiocu’
Frig e, Doamne, în tăt locu’,
Dar mai frig ca-n orişicine,
Este drept în chiept, la mine –
Că tot dau cu două mâini
La jigodii şi la câini,
Tot împart, Doamne, din Tine,
La copchii de mărăcine –
Foaie verde bob de linte,
Scoate-mi, Doamne, dinainte,
Nu numai copchiii răi,
Scoate-mi, Doamne, şi de-ai Tăi –
Să se ducă împărţala,
Nu să stea în om, ca boala,
Cine bine când primeşte,
Să dea şi el, cât trăieşte –
Că şi Tu, Doamne, ai dat
Sărăcit-ai din bogat,
Mulţumescu’ de la noi,
N-ai primitară ‘napoi –
Foaie verde de pelin,
Doamne, frigu-i la străin,
Dar mai fără Dumnăzău
Când e frig în neamu’ tău –
Urcă unii pân’la Tine,
Loruşi doar făcându-şi bine,
Rămâne frig, şi nimicu’
Omului mai slab, şi micu’ –
Ca la dreapta judecată,
Ne vei intreba: Măi, tată,
Cât din suflet, pe aici,
Ai dat fraţilor mei mici?
Câtă haină, câtă masă,
Câtă apă, câtă casă,
Căt cuvânt, şi cercetare,
Câtăa inimă, sub soare?
Iară noi răspunde-vom:
Nu am dat la nici-un om –
Că am fost numai jivine,
N-am ştiut de rău, şi bine –
Am ştiut numa’ de noi,
Şi pe lumea de apoi,
Musai, Doamne, să ne dai
Fiecăruia, un Rai!
Frunza verde, frunza oablă,
Şi Ţi-am scris, Doamne, o jalbă,
Pe la case creştineşti,
Să o pui, pe la fereşti –
Cum nime’ nu mai ceteşte,
În sine, nu mai priveşte,
Or ceţi-o gânditori
Ingerii cei păzitori –
Pune-or mână de la mână,
Şi-or face o faptă bună,
Ne-or încălzi patimile,
Vânturând cu aripile –
Foaie verde busuiocu’
Frig e, Doamne, în tăt locu’,
Dar mai frig ca-n orişicine,
Este drept în chiept, la mine –
Topice: Poezii | Comments Off on Doina frigului
Comentarii închise.