« As pleca la drum necunoscut cu Abraham! | Principal | BASARABIA MEA »
Cioburi de plasmă
de Klara Lucia Losonczy | Aprilie 7, 2009
Nu ştiu, nu ştiu ce-i suferinţa.
O simt frenetic pătrunzând
În mine, dar nu o cunosc.
La fel cum nu am întâlnit voinţa.
Antichitatea se-ntrevede
La capătul istoriei, frumoasă.
Dar ceea ce scris în soartă
Şi pe creier sunt doar dureri acerbe.
Odată oamenii credeau, mureau,
Îşi istoveau credinţa-n lacrimi.
Acum nimicul ne orbeşte ideile,
Ţâşnind sălbatic din interior
Probabil lumea nu există,
Sau poate noi suntem păgâni.
Aş dori totuşi să se-ntoarcă
Zilele-n care doream să fiu tristă.
De obicei norocul şi izbânda
Sunt doar primordiale ritualuri
Pentru a păcăli soarta sau moartea.
Dar acum au devenit una: osânda!
Un singur zeu a mai rămas
Din panteonul jertfelor absurde:
Acela-s eu, de toţi uitat,
Îngenuncheat în sânge.
Topice: Poezii | Comments Off on Cioburi de plasmă
Comentarii închise.
