« EXPOPASTORALIS-POVESTEA BRÂNZEI | Principal | CAZUL DACIA (1/11) »
SONETUL ISPĂŞIRII
de Cezarina Adamescu | Noiembrie 4, 2010
În vârf de stea se răstigneşte vântul
Şi-o aripă atârnă-n cornul lunii
În ochii limpezi se rotesc păunii;
Pe crucea milei astăzi port Cuvântul.
Mi-e tâmpla rezemată de-o himeră
De-un plâns ferice care curge-n sus
Şi sufletul se bucură nespus
Când mă rotesc în dans de baiaderă.
Sunt piatră şlefuită de un fluviu
Dar în simţire clocotesc Vezuviu.
Mă pierd ca diamantul în pustie
Şi ispăşesc păcate nefăcute.
Pe gura mea de rai, în veşnicie
Nu regăsesc cărările pierdute…
Topice: Poezii | 1 Comentariu »
5 Noiembrie 2010 la 8:01
“Sunt piatră şlefuită de un fluviu…”
Minunat!
Chiar mă gândesc acum, unde o fi oare nisipul acela fin din urma şlefuirii tale?!
Mereu cu preţuirea cuvenită,
Horia